Am reînceput activitatea în blogosferă după o pauză de aproximativ 3 ani cu un nou blog Ceainăria Poetilor. De acum mă veţi găsi aici. Mulţumesc mult!
Dupa grele lupte interioare am decis, e timpul sa pun cheile in cui pentru o vreme. Nu are rost sa operez cu coasa precum chirurgi yankeului de la curtea regelui Arthur (Mark Twain) , e timpul sa cedez locul artistilor, iar eu… eu mai intai sa traiesc ca apoi sa povestesc, eu sa imbatranesc ca cititor pentru a invia ca scriitor, sa vad realul ca sa pot construii imaginarul si sa invat sa ating inimi de la Cel ce le-a construit. Recunsoc o mare piedica pentru mine e in primul rand varsta, iresponsabilitatea si nepunctualitatea e blestemul ce ma caracterizeaza si pe care se pare care l-am purtat cu mine chiar si virtual in postarile mele. Desi ma pasioneaza acest fel de chirurgie cred ca m-am lasat cam mult purtat de inertia aspiratilor mele, asa ca inainte de a mai face victime datorate unui instinct de macelar, prefer sa incep cu inceputul, cu scoala. Imi place foarte mult pilda Domnului Isus cu casa zidita pe stanca ce rezista in fata furtunii. Casa zidita pe stanca nu e niciodata aplaudata spre deosebire de ce construita pe nisip. Cu greu vezi progresul unei astfel de case, in timp ce casa de pe nisip se inalta rapid, cealalta se coboara. Initial ai zice ca e un regres, nici gand este fundatia indispensabila, care mai devreme sau mai tarziu va face diferenta. Pe scurt si fara sa mai lungesc vorba am hotarat sa ma despart de acest blog, si pentru o perioada (nedeterminata) si de a mai scrie, am nevoie de o baza mult mai rezistenta. Nu voi inchide blogul, iar atunci cand imi voi face un blog nou aici va voi si anunta, pana atunci insa va las cu cateva din blogurile mele favorite:
P.S. Ordinea o stabiliti voi, eu le-am scris aleatoriu.
Valentine’s day nu inseamna cadoul extravagant luat iubitei, nici o inima de plus daca ea vine din partea unei inimi de piatra. Valentine nu inseamna incercarea greoaie de a scrie poezii cu vorbe dulci. Nu inseamna vorbe dulci daca in restul anului discutiile sbarnaiau de tens
iuni interminabile. Valentine’s day nu inseamna nervi si nici impartitul de coate in stanga si in dreapta prin magazine. Nu e incercarea de a fi la moda, nu e conformismul tamp al generatiilor postmoderne. V.D. nu e programul frumos de la TV. Valentine’ s day nu e indragosteala ieftina, nici fall in love, nici dragoste la prima vedere. Valentine’s day nu e sarbatorirea celei de-a 20-a prietena sau… mandria unei inimi nestatornice. Valentine nu sunt baietii din Twilight, nici fetele de la Hollywood. Nu-i inca o noapte in club si nici excesul de lumini din discoteca. Nu-i zambetul fortat, pe care il imparti tuturor ca un dovleac de Halloween. Valentine’s day nu inseamna trandafirul cu care iti impaci constiinta incarcata fata de sotie. Nu inseamna sampanie. Nu inseamna bautura in exces pentru a uita ranile pe care le-ai produs persoanelor iubite. Nu inseamna nepasare, dar nici ziua in care arati dragoste, de ce nu ai arata si in restul anului? Ce inseamnaValentine’s day? Nu inseamna dragostea de cuplu, daca la asta va gandeati. Valentine’s day, asa cum l-am inteles eu, inseamna pur si simplu dragoste. Imi amintesc cum in zilele astea chiar si mamei ii dadeam cadou. Ziua dragostei sau a indragostitilor? Hmm… nu stiu … e sec sa vorbesti despre dragoste intr-o vale a umbrei mortii. Poate am inteles gresit..poate Valentine’s day nu e nici macar ce am scris eu… voi ce credeti?
Nu stiu daca ai simtit vreodata acel sentiment ca in toate lucrurile in care te implici o dai in bara. Eu am simtit-o din plin in ultimele saptamani, dar mai ales acum de sarbatori. Inca nu s-a terminat saptamana si stiu ca mai am o gramada de 
lucruri de facut. Ma simt un pic stresat…cred ca stii cum e. Azi am fost inca de dimineata la sindicate, nu am apucat sa mananc, iar cand m-am intors tot ce am primit au fost niste mesaje offline despre cum am dat-o in bara cu ultima postare. Unii spun ca exagerez, altii ca sunt prea religios si mai nou sunt un fel de Hitler al blogosferei. Normal ar trebuii sa scriu ce simt, si poate nu va fi pe placul tuturor, dar ma intreb daca eu chiar mai fac asta. Ma intreb daca mai are vreun impact blogul meu sau poate …
Nu mai lungesc vorba, pentru ca nu as vrea sa fac din blogul meu jurnal, insa stiu ca si tu simti acelasi lucru. Stiu ca si tu ai cusca ta, ai burta ta de peste ca in Iona,din care simti ca nu mai poti iesi. Stiu ca si tu esti claustrofobic la fel ca mine, si simti cum toate te constrang si nu mai faci fata. Stiu ca toate sfaturile de tipul „nu ceda” nu mai au nici-un efect asupra ta. Dar vreau sa iti spun ceva de care mi-am dat seama zilele acestea, noi ne concentram prea mult asupra prezentului. Pare un pic ciudat acest gand venind de la mine. Foarte multe posturi sunt legate de motto-ul : Carpe Diem . Insa mi-am dat seama ca noi trebuie sa traim astazi cu gandul la maine. Traiesc clipa la maxim azi(chiar daca ma chinui si sunt obosit) pentru satisfactia de maine.In Evrei 12:2 se spune ca Hristos a acceptat crucea pentru ca se uita „la bucuria care ii statea inainte”.
Daca te-ai regasit in paginile astea, si daca te simti impresurat de problemele cotidiene, ce parca sunt mai mari pe zi ce trece, te rog ridica-ti privirea. Daca prietenii te-au tradat si te simti singur, uite-te la ziua de maine pentru ca doar atunci iti vei aprecia adevaratii prieteni. Daca ai prea multe pe cap, prea multe responsabilitati, uite-te la toate zambetele pe care le vei realiza maine. Traieste clipa azi, pentru ca maine sa ai satisfactia invingatorului.
26.12.2011.
Incurajat fiind sa scriu ceva si de Dragobete, am incercat sa ma informez. Nu am stiut legenda acestei sarbatori si nici macar nu m-a interesat. Am fost total strain anul acesta, ca de altfel in toti ceilalti ani, de data in care sarbatorim Valentinul romanesc. De fapt am fost foarte surprins cu o zi in urma cand am inteles ca Dragobete a fost baiat. In sfarsit, dupa cateva cautari pe google, am aflat ca Dragobete e mai vechi decat credeam, si ca nu e o legenda din popor, ci este un zeu imprumutat de la „fratii” pagani si tot odata parintii nostrii, dacii. Zeu al iubirii, acest Casanova trac nu seamana nici pe departe cu Valentin, cel ce din inchisoare a trimis scrisori crestinilor cu „Te iubesc”. Un „chevalier servant”? Nici pe departe, ci mai degraba un Don Juan. Si totusi cel ce a avut mai multe femei, binecuvanteaza cuplurile de indragostiti si le ofera protectie (prin asta eu inteleg si longevitate). Daca sunt deacord cu aceasta sarbatoare? Da. Ah nu fiti surprinsi, dupa atata privire narcisista in gol, avem nevoie sa mai iubim si pe altcineva in afara de noi insine. Traim veacul iubirii cu moderatie, nu cumva sa nu ne ramana destula dragoste pentru propria persoana. Auzisem de curand, de o florareasa ce spunea ca se vand flori, mai putine ca niciodata. „E criza” incerca ea sa scuze insensibilitatea ce se asterne peste mintile imbacsite de eul ce nu perminte alte ganduri decat cele indreptate spre propria persoana. Interesant ca, in aceste zile de dinainte de dragobete, a nins. Astfel iarna ne-a mai facut un cadou,probabil de ramas-bun, acoperind cu albul ei mizeriile cotidiene. Sunt deacord cu dragobete cel ce ne mai desparte de eternul telefon, ce ne polueaza clipele de tandrete. Sunt deacord cu dragobete si cu sotia lui Valentine ce ne mai trage din fast-food-ul sentimentelor si ne pune in fata preparatelor calde mancate in familie. Singurul lucru care ma deranjeaza, nu este legat de sarbatoare, ci de oameni, care au renuntat la principiile de a iubi jertfitor o viata in schimbul sarbatorii pagane de a iubi o zi pe an, iar in restul anului, a urma exemplul lui Dragobete. De aceea cred, ca inima rosie ar trebui inlocuita asa cum spunea cineva, cu dovleacul gol si ranjitor de halloween, luminat de felinarul trecator, a carui flacara se bucura doar pana a doua zi.
Cum e 14 februarie m-am gandit ca ar trebui sa fiu in trend si sa scriu si eu ceva ca pentru Valentine’s day. Ei bine am sa incep cu povestea de dragoste a doi adolescenti, sau poate ar trebui sa le spun copii pentru inceput. O poveste care a inceput pe cand ei aveau 12 ani. S-au iubit foarte mult, atat de mult incat nu au putut avea pe altcineva, si nu s-au putut desparti chiar daca asta era la moda. Atat de mult incat la 18 ani, intr-o frumoasa zi de aprilie, s-au casatorit. Povestea lor de dragoste a mers exceptional in primii doi ani de casatorie, dupa care au inceput sa apara problemele: o factura la banca, un serviciu solicitant … doua servici solicitante. Cand el venea acasa, ea care il astepta pana tarziu il intreba: „Nu ai sa-mi spui nimic??”, el spunea:”Sunt ostenit!!”. Ea astepta sa ii spuna te iubesc. Alteori ii spunea „Nu mi-ai mai spus de mult te iubesc!”, iar el raspundea „Tu nu vezi ca eu cad din picioare de oboseala, cum as putea sa nu te iubesc, cand tot ce fac e pentru noi”. Dar el vorbea o limba si ea alta limba. Nici sarbatorile nu mai erau la fel, daca inainte nu aveau bani decat de covrigi si strabateau hai-hui tot orasul si se intorceau acasa plini de bucurie, imbujorati, povestind o serie de nimicuri, caci pana la urma asta e viata si asta face farmecul vietii, acum aveau foarte multe calcule, cel putin el. Intr-o zi ea nu a mai putut suporta si a plecat la mama ei. Vreo saptamana a stat el, si s-a tot gandit, si a inteles pana la urma ca tot fiind preocupat sa faca si …sa faca, a uitat sa spuna lucrurile simple in viata: „Te iubesc!”, „Esti frumoasa!!”, „Ma bucur ca te am!!”. In momentul acela a realizat, si-a luat bilet de avion, casa parintilor ei era foarte departe, a plecat si, stand in fata usii parintilor ei, se tot gandea ce va spune, cum sa inceapa, insa pana sa formuleze el un discurs, mana parca i-a luat-o pe dinainte si a batut. Pe cand inca statea pe ganduri, usa se deschise, iar in usa era chiar ea. El timid, incearca sa articuleze cateva cuvinte, ea cu lacrmi in ochi ii sare in brate.
– M-ai iertat? intreaba el cu uimire.
-Da! raspunde ea, fara ezitare.
-Dar cum?
– Pai ai venit dupa mine!!!
Daca ai venit dupa mine e mai mult decat orice, decat orice cuvant sau fapta sau flori si bomboane, etc.
Ca unul care vine dupa internare, va pot spune ca in orice clipa, oricat de grea ar fi ea, fericirea mea va fi data…de Dumnezeu. De unde stiu ca el mi-o va da? Simplu, El a venit dupa mine. Hristos a coborat pentru mine, si Hristos a coborat pentru tine. De aceea cred ca in orice situatie voi avea fericirea. Atentie, nu cred ca nu voi da peste situatii grele, sau ca nu voi suferi, ci cred ca in aceste situatii voi avea fericirea. Poate pare paradoxal, dar nu e, pentru ca daca fericirea este influentata de lucrurile exterioare atunci tu nu o vei avea niciodata. Cred ca voi avea fericirea, pentru ca m-am abonat la sursa mea, la Hristos.
Unul dintre motivele pentru care sunt crestin este acela ca, spre deosebire de alte religii, crestnismul nu propune un set de reguli, ci o relatie. Da, ati citit bine… NU propune un set de reguli. Multi oameni cred ca si crestinismul, asemeni budismului, islamismului, si a altor religii este defapt un sistem de credinte, un cod comportamental sau chiar o filozofie. Dar in realitate nu e asa. Daca fondatori altor religii spun: „Aceste sunt invataturile mele. Crede-ti in ele si urmati-mi fliozofia.”, Hristos spune :”Urmati-ma” ( Matei 9:9) pe mine. Daca liderii altor reliligi spun: „Ce ziceti de invataturile mele, ce ziceti despre cum gandesc?”, Hristos spune: „Cine ziceti voi ca sunt?” (Luca 9:20). Intrebarea normala a unui crestin nu ar trebui sa fie: „Deci ce ar trebui sa mai fac pentru implinirea acestei ideologii?”, ci ar trebui sa fie: „Dar ce sa fac cu Isus, care se numeste Hristos?”(Matei 27:22). Motivul pentru care sunt crestin, este acela ca Hristos ma iubeste, de unde stiu? A coborat pentru mine. Si nu numai ca ne iubeste, isi doreste o relatie de dragoste, cu fiecare dintre noi. El spune ca sta la usa si bate, ” Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Isus vrea o cina romantica cu tine, Isus vrea sa te cunoasca cu adevarat. Nu trebuie sa faci nimic, el a facut deja totul, a coborat, tu doar raspunde la usa. Si raspunsul nu vine prin fapte, „ca sa nu se laude nimeni” (Efeseni 2:9), ci prin pocainta, prin credinta. Probabil imi vei spune „credinta fara fapte, moarte este” adevarat, Platon spunea ca ar fi extraordinar daca ar exista o cetate de indragostiti, pentru ca un soldat indragostit, de rusinea sotiei, nu ar putea fugi oricum de la lupta, de grija familiei si-ar da viata pe campul de lupta. Un indragostit de Hristos nu isi mai permite orice, si daca iti permiti inseamna ca ti-ai pierdut dragostea, sau poate nu ai avut-o niciodata.
Deoarece am sarbatorit Craciunul, sau Nasterea Domnului, m-am gandit ca ar fi fain sa vorbesc un pic despre aspectul previziunilor legate de venirea lui Mesia, pe acest pamant.
In intreg Noul Testament, apostolii au apelat la doua aspecte din viata lui Iisus pentru a-I dovedi mesianitatea. Primul a fost invierea, iar al doilea implinirea profetiilor mesianice.
Vechiul Testament, scris de-a lungul unei perioade de peste 1000 de ani, contine cateva sute de referiri la Mesia cel asteptat. Din cauza spatiului si timpului restrains ne vom concentra atentia doar asupra catorva din aceste profetii, care au legatura cu nasterea Domnului.
Care este semnificatia validarii profetiilor mesianice?
- 1. Ele presupun existent unei inteligente divine in spatele Noului si Vechiului Testament;
- 2. Ele confirma realitatea existentei lui Dumnezeu;
- 3. Ele valideaza divinitatea lui Iisus;
- 4. Ele demonstreaza inspiratia divina a Bibliei.
Una dintre obiectiile foarte des folosite impotriva a ceea acestor predictii este aceea ca “profetiile au fost scrise in vremea lui Iisus sau dupa El si de aceea sunt implinite.”
Daca sustinatorii acestei obiectii nu sunt multumiti cu anul 450 i.Cr. ca data istorica marcand INCHEIEREA Vechiului Testament, atunci ei ar trebui sa tina cont de faptul ca Septuaginta, traducerea in limba greaca a Scripturii ebraice, a fost inceputa in timpul domniei lui Ptolemeu Philadelphus (285-246i.Cr.).
Este evident, deci, ca daca inceperea traducerii grecesti a avut loc in anul 250 i.Cr. atunci TREBUIA sa fi existat textul ebraic din care s-a facut traducerea. Aceasta este de ajuns ca sa dovedeasca existent unui interval de CEL PUTIN 250 de ani intre incheierea profetiilor si implinirea lor in persoana lui Cristos.
Acestea fiind spuse haideti sa trecem in revista cateva din aceste profetii, precum si implinirea lor in istorie.
1. Nascut din samanta femeii
PROFETIA IMPLINIREA
„ Vrajmasia voi pune inte tine „ Dar cand a venit implinirea vremii,
si femeie, intre samanta ta si Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau,
samanta ei. Aceasta iti va zdrobi nascut din femeie, nascut sub Lege”.
capul si tu ii vei zdrobi calcaiul.”
Geneza 3:15 Galateni 4:4 & Matei 1:20
Un fapt interesant de observat este ca niciunde altundeva in Biblie nu se mai foloseste sintagma „samanta femeii”.
Peste tot se foloseste „samanta barbatului” unde apare numele acelui barbat. Intr-o cultura asiatica, unde femeia nu era privita ca egala cu barbatul, aceasta exprimare este ciudata.
De ce se foloseste aici, „samanta femeii”???
Singura explicatie logica este aceea ca NICI UN BARBAT de pe pamant nu va avea legatura cu aceasta conceptie. De aceea din punct de vedere biologic uman, nasterea avea drept parte pamanteasca, omeneasca, doar pe femeie. In continuare vom vedea cu profetiile se completeaza reciproc formand un puzzle inteligibil si suprinzator.
2. Nascut dintr-o fecioara
PROFETIA IMPLINIREA
„ De aceea, Domnul insusi va „ … ea s-a aflat insarcinata de la
va da un semn: iata, FECIOARA Duhul Sfant. Si Iosif… n-a cunoscut-o
va ramane insarcinata, va naste (eufemism pt ,, nu a avut relatii sexuale
un fiu si-i va pune numele cu ea) pana ce ea a nascut in fiu; si el i-a
Emanuel care tradus inseamna pus numele Iisus (transliterarea greceasca
„D-zeu este cu noi” a ebraicului Jeshua, care inseamna
Isaia 7:14 „ D-zeu este Salavtorul”) Matei 1:18,24,25 & Luca 1:26-35
In limba ebraica exista doi termeni pentru fecioara:
- Bethulah – avand sensul domnisoara.
- Almah – (invaluit), avand sensul unei fete tinere la varsta casatoriei, care include ideea de virginitate si ideea de femeie aflata la varsta casatoriei. Acesta este cuvantul folosit de Isaia.
In greaca, fecioara este desemnata prin parthenos – fecioara, tanara aflata la varsta casatoriei, fecioara pura. Acesta este cuvantul ales de traducatorii Septuagintei.
De remarcat surpriza totala a Mariei la vestea ingerului (cum se va realiza aceasta, deoarece eu nu am avut relatii cu nici un barbat?) inregistrata in Luca 1:34( Luca 1:28-35), precum si la reactia logodnicului ei Iosif, care voia sa se desparta de ea deoarece nu credea ca sarcina era de la Duhul Sfant, reactie inregistrata in Matei 1:19-21.
Toate aceste consemnari ale reactiilor omenesti normale in aceste imprejurari, arata sinceritatea scriitorilor biblici.
3. Nascut in Betleem
PROFETIA IMPLINIREA
„ Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti „… Iisus s-a nascut in Betleemul din
prea mic intre cetatile de capetenie ale Iudeea…”
lui Iuda, totusi, din tine imi va iesi Cel Matei 2:1 & Ioan 7:42, Matei 2:4-8,
ce va stapani peste Israel si a carui Luca 2:4-7
obarsie (origine) se suie pana in nemauri
stravechi, pana in zilele vesniciei”.
Mica 5:2
Obiectia potrivit careia Iisus sau apostolii au profitat de nasterea lui „intamplatoare” la Betleem, cade atunci cand privim TOATE profetiile legate de Mesia si care s-au implinit in persoana istorica a lui Iisus. Nasterea, viata, minunile, moartea si invierea lui, sunt toate, obiectul sutelor de profetii. Din punct de vedere probabilistic este imposibil ca cineva sa fi aranjat toate acestea, sau sa se fi potrivit din intamplare.
4. Va fi intampinat cu daruri
PROFETIA IMPLINIREA
„ Imparatii Tarsisului si ai ostroavelor „ Iata ca au venit niste … magi din Rasarit
vor plati biruri, imparatii Sebei si Sabei la Ierusalim… s-au aruncat cu fata la
vor aduce daruri”. Pamant, si i s-au inchinat; apoi si-au
Psalm 72:10 & Isaia 60:6 deschis vistieriile si i-au adus daruri…”
Matei 2:1, 11
Pe vremea aceea ,,oamenii din Rasarit” erau cunoscuti pentru calitatea lor de a prezice viitorul. Arabia este numita deseori „tara de la Rasarit”. Darurile aduse de acesti magi sau regi se potrivesc cu produsele Arabiei.
Ma opresc aici datorita spatiului limitat, dar nu uitati ca sunt sute de profetii vechi testamentale implinit in Iisus. Le vom analiza si cu alte ocazii, dar cu ocazia acestor sarbatori, am dorit sa aduc o lumina noua legata de unul dintre cele mai importante evenimente ale istoriei acestui pamant.
Venirea Fiului lui Dumnezeu pe acest pamant, sub aceasta forma socanta si neasteptata, ar trebuie sa ne dea de gandit. Atunci cand este vorba de Dumnezeu, asteapta-te la surprize, deoarece noi oamenii gandim cel mult tridimensionala, pe cand Dumnezeu gandeste n-dimensional. Nu te mira deci atunci cand te surprinde, sau atunci cand iti este greu sa intelegi. Este normal sa fie asa.
Cum am fi proiectat noi venirea Fiului lui D-zeu pa pamant???
Oare asa… click ???
Sarbatori fericite… Mesia a venit pe pamant acum 2000 de ani, ca semn clar ca lui D-zeu ii pasa de tine.
Bucura-te deci!!!
P.S. PetcuToday isi cere scuze pentru inconvenientele cauzate, in privinta trimiterilor sau a unor cuvinte ce nu sunt puse in sirul corespunzator, am incercat sa rectific asta in mai multe feluri din pacate nu am reusit :P.
Are Cosmosul nevoie de o cauza?
Doi oameni care se plimbau printr-o padure au dat peste o sfera de sticla, aflata pe un covor de muschi. Nu se auzea nimic in afara de zgomotul pasilor lor si nu se vedea tipenie de om, dar pornind de la existenta sferei, amandoi au presupus imediat ca ea a fost pusa acolo de cineva. Unul dintre ei era un cercetator sceptic, educat in conceptia moderna a originilor, iar celalat era un om de rand.
Acesta din urma l-a intrebat pe primul:
– Dar daca sfera ar fi mai mare, sa zicem de vreo 5 metri, ai mai crede si atunci ca a fost pusa acolo de cineva?
– Bineinteles, a spus cercetatorul.
– Dar, daca sfera ar fi uriasa, daca ar avea un diametru de 2km? a continuat omul.
Prietenul lui i-a raspuns ca asta ar insemna nu numai ca cineva a pus-o acolo, dar ca ar trebui sa cerceteze de ce anume a pus-o acolo.
Apoi omul nostru de rand s-a aventurat sa-i mai puna inca o intrebare:
– Dar daca sfera ar fi la fel de mare ca Universul, si atunci ar avea nevoie de o cauza?
– In nici un caz! i-a retezat-o scepticul. Universul exista pur si simplu.
Este oare credibila afirmatia lui Bernard Russel ca „ Universul exista, pur si simplu”, si nu are nevoie de o cauza? Daca sferele mici au nevoie de o cauza si daca sferele mari au nevoie de o cauza, oare cea mai mare sfera nu are nevoie de nici o cauza?
Daca Universul nu are inceput, Carl Sagan a avut dreptate cand a spus „ Cosmosul este tot ce este, tot ce a fost si tot ce va fi vreodata”.
Cosmologii naturalisti ne spun ca fie Universul vine din nimic si se indreapta spre nimic, fie el a existat dintotdeauna.
Dar am observat ca unul dintre cele mai puternice principii, care sta chiar la baza actului stiintific, este principiul cauzei si efectului, care stipuleaza ca orice eveniment are nevoie de o cauza adecvata; iar EFECTUL este INTOTDEAUNA inferior calitativ sau cantitativ CAUZEI sale.
Demersul stiintific e redus la absurd prin negarea acestui principiu universal, deoarece fara acest principiu nu ar mai exista actul stiintific (stiinta exista deoarece face legatura logica intre cauza si efect).
Am observat deasemenea faptul ca principiul cauzalitatii se poate aplica DOAR la lucrurile FINITE, deoarece putem vorbi de INCEPUT doar in domeniu finitului si nicidecum in domeniu infinitului.
Conceptul de D-zeu nu apartine categoriei spatio-temporale, deaorece daca el este CAUZA PRIMARA, atunci IN MOD OBLIGATORIU, el exista dinainte de aparitia Universului spatio-temporal.
Indiferent ce ar incerca unii dintre oamenii de stiinta evolutionisti, pentru a nega necesitatea unei CAUZE TRANSCEDENTALE, pentru Universul existent, eforturile lor nu reusesc sa acopere fisurile evidente ale logicii lor. De aceea alti oameni de stiinta evolutionisti incearca sa aduca in discutie ideea de MULTIVERS, tocmai pentru a oferi o explicatie CAUZEI Universului. Astfel s-a vorbit de „teoria corzilor vibrante (stringuri)”, apoi de „ teoria planurilor vibrante”, a caror ciocnire ar fi produs Big Bangul…
Ceea ce nu sesizeaza cei mai multi este faptul ca aceste teorii nu au nimic comun cu stiinta, deoarece NU POT FI DOVEDITE SAU OBSERVATE. Ele sunt doar presupuneri. Poti ALEGE sa crezi in ele, dar nu le poti dovedi folosind METODA stiintifica.
Dar, nu aceasta este obiectul dezbaterii de azi, ci faptul ca Universul necesita o CAUZA superioara lui cantitativ sau calitativ.
De curand mi-a picat in mana o carte interesanta (pe care nu am citit-o integral, inca), numita „Fizica Nemuririi” (Ed. Tehnica, Bucuresti, 2008) scrisa de Frank J. Tipler, un tip interesant, cu doctorat in fizica si profesor de fizica-matematica la Universitatea Tulane. Din 1981 si pana in prezent a lucrat la elaborarea principalelor implicatii ale cercetarilor sale, si anume ca mecanica cuantica si teoria relativitatii generalizate cer ca Singularitatea Cosmologica – Cauza prima, necauzata – sa constea din trei persoane si o singura cauza. Aceste rezultate au fost recent reunite intr-o carte de popularizare publicata in 2007 cu titlul The Phisics of Christianity .
Iata cateva afirmatii ale sale din prefata cartii:
„ Asa cum am spus mai sus, cand am inceput cariera de fizician, nu mi-am imaginat niciodata ca voi scrie intr-o zi ca fizician, faptul ca cerurile exista si ca fiecare dintre noi ne vom bucura de viata dupa moarte. Dar iata-ma scriind ceea ce eu-l meu mai tanar ar privi ca pe un nonsens stiintific. Si iata-ma aici – caci sunt fizician si nu pot face altfel…”
„ Noi fizicienii, suntem un grup extrem de arogant de discipoli. Aroganta noastra provine din perceptia simplificatoare ca stiinta noastra este fundamentala, precum si din realizarile noastre indiscutabile din ultimile cateva secole… Surprinzator, ca unul care si-a consumat intreaga viata pentru fizica, deci ca un fizician manque, eu nu impartasesc aceasta aroganta. In publicatiile mele anterioare despre religie si fizica, am incercat sa ascund aceasta aroganta (fara prea mare succes). Totusi in aceasta carte (Fizica Nemuririi) nu m-am sinchisit prea mult, deoarece in principal, aceasta tainuire m-a impiedicat in trecut sa prezint cazul cel mai puternic de reductionism. Si reductionismul este adevarat. In plus, acceptarea reductionismului permite sa integram total religia si stiinta.
Multi dintre confratii mei fizicieni m-au avertizat serios sa evit utilizarea cuvintelor de tipul „Dumnezeu”, „rai”, „liber arbitru” si alte asemenea (deci exista un fel de presiune in lumea stiintifica n.a.)… O alta ratiune a sfatului lor bineintentionat este acela ca prietenii mei fizicieni sunt atei, ca regula generala, si care cred ca religia este un fenomen al viziunii despre lume, prestiintific. Ei sunt convinsi ca ipoteza existentei lui Dumnezeu este una care a fost infirmata demult.
Pe de alta parte, noi fizicienii constatam uneori ca teorii demult respinse, trebuie la un moment dat reconsiderate. Copernic era perfect constient ca dezgroapa o teorie care a fost respinsa de astronomi cu aprope doua mii de ani inainte. Studentul sau Rheticus scria in 1953: „ Profesorul meu (Copernicus) este convins, totusi, ca metoda respectiva a dominatiei soarelui pe taramul naturii trebuie reinviata…”
Este timpul ca oamenii de stiinta sa reconsidere ipoteza existentei lui Dumnezeu. Sper ca aceasta carte sa-i convinga. A sosit vremea ca teologia sa fie absorbita de fizica, sa faca Raiul la fel de real cum este si un electron.”
In aceasta carte, autorul prezinta o descriere a Teoriei Punctului Omega, care este o teorie fizica testabila pentru un Dumnezeu omniprezent, omniscient, omnipotent…
Autorul nu faca apel la revelatie ci la rezultatele consistente ale stiintei fizice moderne si va apela doar la ratiunea cititorului.
Cumva, as dori sa inchei aceasta serie despre Origini, deoarece nu cred ca are rost sa o lungesc mai mult de atat. Sper ca aceasta abordare (limitata si datorita timpului disponibil) sa deschida noi orizonturi de abordare a problemei, pentru cititorul onest.
In urmatoarele posturi as vrea sa trec in revista cateva dovezi ale invierii lui Iisus Hristos (stiu ca suna aberant pentru unii), dar in felul acesta voi largii cumva sfera abordarii logice a crestinismului si a afirmatiilor sale de baza.
Va urez o saptamana fara probleme majore.
M-am gandit mult timp daca sa pun sau nu acest post. Cei drept nici nu prea am avut timp, si ii multumesc lui Larry ca el a fost consecvent cu blogul, insa eu nu am reusit si sper sa imi acceptati scuzele. Ei bine, m-am gandit la acest post in timp ce urmarea… un mersonaj ce mi-a marcat copilaria:
Nu cred ca acest post va fi lung, sunt doar cateva idei care m-au „chinuit” in ultima vreme. M-am gandit foarte mult, cum noua ca si biserica, ni s-a dat o insarcinare… Marea Insarcinare de a face ucenici, de a-i salva pe oameni de la un iad vesnic, si nu numai atat, dar sa ii ajutam sa creasca in Hristos, sa le aratam dragoste, sa le aratam pe Cel ce lucieste in noi sau ar trebui sa fie asa. Si bine inteles ca la inceput, Biserica, inflacarata pentru a indeplini planul Domnului, a staruit in lucrurile pe care Domnul i le-a dat, „Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii, si in rugaciune”(Fapte 2:42). Am pastrat teoria, si am invatat-o ca la carte, am avut un cap maaare plin de versete (daca l-am avut si pe ala), si am repetat papagaliceste atunci cand ne intreba cineva ce vom face cand dusmanul e mai puternic… „Scream mammy” (cum spunea si Timon). Am invatat totul pe din afara, si bine inteles la inceput am staruit si noi, ca fratii din Fapte in „scurry, sniff, flinch”- ul spiritual. Insa cu timpul am inceput sa uitam sa mai traim teoria ,care a devenit un automatism in vorbire. Am inceput sa dansam, si sa avem impresia ca totusi suntem de paza. Am imprumutat noi metode de a face lucrurile, noi nu ne mai concentram pe cum sa creem relatii(legatura frateasca), ci ne concentram pe cum sa iesim mai in fata, nu ne mai concentram pe cum sa creem dialoguri intre noi si altii ne concentram pe cum sa creem monologuri. Incerc sa fiu subtil, din rusine, dar cine are „urechi de auzit, sa auda”. Am imprumutat o noua cruce de la fratii pagani,una care sa poata fi vizibila si pipaita, ca sa nu mai trebuiasca sa o aratam prin viata noastra, un cioplita in lemn, mai bine decat in inima noastra. O cruce mica, ca sa se vada mana mare a omului care o tine. O cruce cat mai mica, pe care chiar daca nu mai e Hristos, noi o acceptam asa. O cruce care nu te mai chinuie, nu te mai cicale, o cruce care ne usureaza sarcina, o cruce care nu iti mai cere sa iesi din mediul tau de confort, si sa arati dragoste fata de ceilalti, o cruce care nu ne mai obliga sa ne mai cunoastem unii pe altii in biserica, o cruce care te face sa te simti confortabil pe scaunul tau, in timp ce asculti un alt monolog. O cruce care nu iti cere efortul de a gandii, ci o cruce care iti atrofiaza mintea cu o simpla idee „crede si nu cerceta” sau „ramaneti la ce ati primit”, bine inteles primul nici nu il gasim prin biblie ( in biblie scrie „cercetati scripturile”, s.am.d.), cat despre al doilea se refera la continut si nu la forma. Noi am primit versetul din Fapte 2:42 si se pare ca l-am cam pierdut pe drum. Aceasta cruce nu mai trebuie purtata in spate pana pe dealul Golgotei, ci o poti purta foarte simplu 2-3 ore, de acasa pana la prima cladire pe care scrie biserica, si in mijlocul careia sta si biserica, si altii… Bine inteles dupa trei ore, cei mai multi o dam jos, nu cumva sa ne doara prea tare gatul, si asa l-a durut destul de tare pe Hristos spatele brazdat de bice, dupa ce a carat crucea aia. Oh… haideti sa ne intoarcem inapoi la straja, ce spuneti? Stiu ne place sa dansam, necesita mai putin efort, si ne ridica in slavi cuvintele pe care le canta inimile noastre. Dupa acest dans aproape ca ne credem in stare ca putem lupta si singuri, ca nu mai e nevoie de rugaciune. Haideti sa ne oprim din hula „spirituala” si sa incepem di nou straja, pana nu vin hienele.
Cine l-a creat pe Dumnezeu partea a II-a
Posted: 19/11/2010 in Adevarul prin ochii lui Larry, SciensDupa cum v-am promis iata si continuarea …
Mai multe probleme!
Oamenii de stiinta au descoperit ca intr-o celula, sunt mii de asa-numite “masinarii bio-chimice). Ele trebuie sa fie complete, altfel celula nu poate functiona. Lucruri pe care le consideram foarte simple, ca abilitatea de a percepe lumina si a o transforma in impulsuri electrice, sunt in fapt foarte complicate.
Din moment ce viata este construita pe aceste “masini”, ideea ca procesele naturale ar fi putut crea un sistem viu este nesustenabila. Dr. Michael Behe, biochimist, (Vezi The mouse trap man) foloseste termenul de “complexitate ireductibila” in descrierea acestor “masini” bio-chimice.
“… sisteme de o complexitate ingrozitoare, ireductibila locuiesc in celula. Realizarea consecintelor este ca viata a fost proiectata de o fiinta inteligenta ne socheaza, in secolul XX, cand ne-am obisnuit cu ideea ca viata a aparut ca un simplu proces natural. Dar alte secole au avut parte de socurile lor, si nu exista nici un motiv pentru care noi sa prespunem ca noi ar trebui sa scapam. “ (1)
Richard Dawkins a admis aceasta problema a nevoii unor “masinarii” pentru aparitia vietii:
“Teoria ceasornicarului orb este extrem de puternica, daca ni se permite sa presupunem replicarea si de aici selectia cumulativa. Dar daca replicarea necesita masinarii complexe, din moment ce stim ca singura cale de existenta a unor masinarii complicate este selectia cumulativa, avem o problema.” (2)
O problema intr-adevar! Cu cat analizam mai mult mecanismele vietii, cu atat mai complicate le descoperim, si cu atat mai mult descoperim ca viata nu putea sa apara de la sine. Nu este nevoie numai de o sursa de informatie, dar si de “masiniariile” complexe ale chimiei vietii, chiar de la inceput.
O problema si mai mare!
Unii insista in continuare ca masinaria primei celule putea sa apara din intamplare. De exemplu, spun ei, prin extragerea aleatoare a literelor alfabetului dintr-o palarie, cateodata vom obtine un cuvant simplu ca “BAT ( traducerea din engleza – liliac)” (3) Asadar, luand in calcul perioade lungi de timp, de ce nu ar fi putut ca informatia complexa sa apara intamplator?
Totusi, ce ar insemna acest cuvant pentru un german sau pentru un chinez? Ideea este ca ordinea literelor este fara sens, daca nu exista o conventie lingvistica si un sistem de traducere care sa ii ofere un sens!
Intr-o celula, exista un astfel de sistem (alte molecule) care traduce secventa ADN. ADN-ul fara sistemul de traducere este fara sens, iar aceste sisteme nu ar exista fara ADN.
O alta complicatie ar fi faptul ca masinaria de traducere, care citeste ordinea literelor din ADN, este ea insasi specificata in ADN. Este inca una din acele masinarii care trebuie sa fie complet functionala, altfel viata nu ar functiona.
Poate informatia sa apara din non-informatie?
Dr Werner Gitt, director si profesor la Institutul Federal German pentru Fizica si Tehnologie, afirma foarte clar ca unul dintre lucrurile foarte clar pe care le stim, este ca informatia nu poate aparea din haos, intamplator. Intotdeauna este nevoie de informatie suplimentara pentru a produce informatie, si in esenta informatia este un rezultat al inteligentei:
“Un cod este intotdeauna rezultatul unui proces mental (are nevoie de o origine inteligenta sau inventator)… Ar trebui subliniat ca materia nu este capabila sa genereze nici un cod. Toate experimentele indica ca este nevoie de o fiinta inteligenta, care isi exercita vointa libera, constiinta si creativitatea.” (4)
“Nu se cunoaste nici o lege naturala prin care materia sa dea nastere informatiei, nici un proces fizic sau fenomen material care sa poate reusi acest lucru.” (5)
Care este sursa informatiei?
Putem astfel deduce ca enorma cantitate de informatie continuta in fiintele vii trebuie sa aiba o origine inteligenta, care trebuie sa ne fie cu mult superioara, asa cum oamenii de stiinta descopera in fiecare zi. Dar unii ar putea spune ca o astfel de sursa, ar fi trebuit sa fie cauzata de ceva cu si mai multa informatie/inteligenta.
Totusi, daca am gandi asa, ne-am putea intreba de unde a aparut acesta inteligenta superioara? Si cea care a creat-o?… si am putea extrapola pentru totdeauna, la infinit, doar daca….
Doar daca ar exista o sursa a inteligentei infinite, dincolo de intelegerea noastra finita. Dar nu asta ne indica Biblia cand afirma “La inceput Dumnezeu….”? Dumnezeul Bibliei este neindoielnic o fiinta infinita, neconstransa de limitarile spatiale, temporale, cognitive sau oricare alte limitari.
Care este pozitia aparabila din punct de vedere logic? – ca materia exista din eternitate (sau a aparut spontan, fara nici un motiv), si apoi s-a auto-aranjat de una singura, in sisteme informationale impotriva tuturor observatiilor stiintifice? Sau ca o fiinta cu inteligenta infinta (6), a creat sistemele informationale pentru ca viata sa exista, in acord cu observatiile stiintifice?
Raspunsul pare evident, atunci de ce nu toti oamenii inteligenti accepta? Michael Behe raspunde:
“Multi oameni, incluzand multi oameni de stiinta importanti si respectati, pur si simplu nu doresc sa fie ceva dincolo de natura. Ei nu vor ca o fiinta supranaturala sa afecteze natura, indiferent cat de scurta sau constructiva ar putea fi aceasta interactiune. Cu alte cuvinte…. ei aduc un abordare filozofica a priori a stiintei, care restrange ce fel de explicatii vor accepta pentru lumea fizica. Cateodata aceasta duce la comportamente destul de ciudate.” (7)
Ideea de baza este urmatoarea: Daca acceptam ca exista un Dumnezeu care ne-a creat, atunci acest Dumnezeu are drept asupra noastra. In consecinta are dreptul sa stabileasca regulile dupa care sa traim. In Biblie, El ne reveleaza ca noi suntem intr-o stare de rebeliune impotriva Creatorului nostru. Din cauza acestei rebeliuni, numite pacat, trupurile noastre fizice sunt condamnate la moarte – dar vom trai in continuare, fie cu Dumnezeu, fie fara El intr-un loc al judecatii.
Vestea buna este ca El, Creatorul nostru, ne-a oferit prin crucea lui Isus Cristos, o cale de izbavire din pacatul rebeliunii, pentru ca cei care vin la El in credinta, in pocainta fata de pacat, sa primeasca iertarea unui Dumnezeu Sfant si sa petreaca vesnicia cu Domnul lor.
Deci cine l-a creat pe Dumnezeu?
Prin definitie, o fiinta infinita, eterna, care a existat dintotdeauna – nimeni nu l-a creat pe Dumnezeu. El este cel care este – marele “Eu sunt” al Bibliei (8). El este in afara timpului, de fapt El a creat timpul.
Ai putea spune, “Dar asta inseamna sa accept asta prin credinta, pentru ca nu pot intelege.”
In cartea Evrei ni se spune “Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)
Dar aceasta nu este credinta oarba, asa cum cred unii. De fapt, evolutionistii care il neaga pe Dumnezeu au o credinta oarba – ei cred ceva impotriva stiintei – si anume ca informatia a aparut din haos, prin intamplare.
Credinta crestina nu este o credinta oarba – ea este aparabila logic. De aceea Biblia ne spune foarte clar, ca oricine nu se increde in Dumnezeu nu are nici o scuza:
“În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;” (Romani 1:20)
Refereinte si note:
- M. Behe, Darwin’s Black Box, The Free Press, New York, 1996, pp. 252–253.
- Ref. 4, pp. 139–140.
- In fapt, generarea cuvintelor este mult mai simpla decat aceea a propozitiilor si paragrafelor. Calcule simple arata ca si un miliard de ani nu ar fi suficienti pentru generarea unei singure “propozitii” a unei proteine.
- W. Gitt, In the Beginning there was Information, CLV, Bielenfeld, Germany, pp. 64-7
- Ref. 15, p. 79
- Astfel capabil de a genera informatie infinita, si in mod cert, enorma, desi finita, informatie necesara vietii.
- Ref. 12, p. 243
- Exod 3:14; Iov 38:4; Ioan 8:58, 11:25, etc.
Petcu Today 