Are Cosmosul nevoie de o cauza?

 

Doi oameni care se plimbau printr-o padure au dat peste o sfera de sticla, aflata pe un covor de muschi. Nu se auzea nimic in afara de zgomotul pasilor lor si nu se vedea tipenie de om, dar pornind de la existenta sferei, amandoi au presupus imediat ca ea a fost pusa acolo de cineva. Unul dintre ei era un cercetator sceptic, educat in conceptia  moderna a originilor, iar celalat era un om de rand.

Acesta din urma l-a intrebat pe primul:

–          Dar daca sfera ar fi mai mare, sa zicem de vreo 5 metri, ai mai crede si atunci ca a fost pusa acolo de cineva?

–          Bineinteles, a spus cercetatorul.

–          Dar, daca sfera ar fi uriasa, daca ar avea un diametru de 2km? a continuat omul.

 

Prietenul lui i-a raspuns ca asta ar insemna nu numai ca cineva a pus-o acolo, dar ca ar trebui sa cerceteze de ce anume a pus-o acolo.

Apoi omul nostru de rand s-a aventurat sa-i mai puna inca o intrebare:

–          Dar daca sfera ar fi la fel de mare ca Universul, si atunci ar avea nevoie de o cauza?

–          In nici un caz! i-a retezat-o scepticul. Universul exista pur si simplu.

 

Este oare credibila afirmatia lui Bernard Russel ca „ Universul exista, pur si simplu”, si nu are nevoie de o cauza? Daca sferele mici au nevoie de o cauza si daca sferele mari au nevoie de o cauza, oare cea mai mare sfera nu are nevoie de nici o cauza?

Daca Universul nu are inceput, Carl Sagan a avut dreptate cand a spus „ Cosmosul este tot ce este, tot ce a fost si tot ce va fi vreodata”.

Cosmologii naturalisti ne spun ca fie Universul vine din nimic si se indreapta spre nimic, fie el a existat dintotdeauna.

Dar am observat ca unul dintre cele mai puternice principii, care sta chiar la baza actului stiintific, este principiul cauzei si efectului, care stipuleaza ca orice eveniment are nevoie de o cauza adecvata; iar EFECTUL este INTOTDEAUNA inferior calitativ sau cantitativ CAUZEI sale.

Demersul stiintific e redus la absurd prin negarea acestui principiu universal, deoarece fara acest principiu nu ar mai exista actul stiintific (stiinta exista deoarece face legatura logica intre cauza si efect).

Am observat deasemenea faptul ca principiul cauzalitatii se poate aplica DOAR la lucrurile FINITE, deoarece putem vorbi de INCEPUT doar in domeniu finitului si nicidecum in domeniu infinitului.

Conceptul de D-zeu nu apartine categoriei spatio-temporale, deaorece daca el este CAUZA PRIMARA, atunci IN MOD OBLIGATORIU, el exista dinainte de aparitia Universului spatio-temporal.

Indiferent ce ar incerca unii dintre oamenii de stiinta evolutionisti, pentru a nega necesitatea unei CAUZE TRANSCEDENTALE, pentru Universul existent, eforturile lor nu reusesc sa acopere fisurile evidente ale logicii lor. De aceea alti oameni de stiinta evolutionisti incearca sa aduca in discutie ideea de MULTIVERS, tocmai pentru a oferi o explicatie CAUZEI Universului. Astfel s-a vorbit de „teoria corzilor vibrante (stringuri)”, apoi de „ teoria planurilor vibrante”, a caror ciocnire ar fi produs Big Bangul…

Ceea ce nu sesizeaza cei mai multi este faptul ca aceste teorii nu au nimic comun cu stiinta, deoarece NU POT FI DOVEDITE SAU OBSERVATE. Ele sunt doar presupuneri. Poti ALEGE sa crezi in ele, dar nu le poti dovedi folosind METODA stiintifica.

Dar, nu aceasta este obiectul dezbaterii de azi, ci faptul ca Universul necesita o CAUZA superioara lui cantitativ sau calitativ.

De curand mi-a picat in mana o carte interesanta (pe care nu am citit-o integral, inca), numita „Fizica Nemuririi” (Ed. Tehnica, Bucuresti, 2008) scrisa de Frank J. Tipler, un tip interesant, cu doctorat in fizica si profesor de fizica-matematica la Universitatea Tulane. Din 1981 si pana in prezent a lucrat la elaborarea principalelor implicatii ale cercetarilor sale, si anume ca mecanica cuantica si teoria relativitatii generalizate cer ca Singularitatea Cosmologica – Cauza prima, necauzata – sa constea din trei persoane si o singura cauza. Aceste rezultate au fost recent reunite intr-o carte de popularizare publicata in 2007 cu titlul  The Phisics of Christianity .

Iata cateva afirmatii ale sale din prefata cartii:

„  Asa cum am spus mai sus, cand am inceput cariera de fizician, nu mi-am imaginat niciodata ca voi scrie intr-o zi ca fizician, faptul ca cerurile exista si ca fiecare dintre noi ne vom bucura de viata dupa moarte. Dar iata-ma scriind ceea ce eu-l meu mai tanar ar privi ca pe un nonsens stiintific. Si iata-ma aici – caci sunt fizician si nu pot face altfel…”

„ Noi fizicienii, suntem un grup extrem de arogant de discipoli. Aroganta noastra provine din perceptia simplificatoare ca stiinta noastra este fundamentala, precum si din realizarile noastre indiscutabile din ultimile cateva secole… Surprinzator, ca unul care si-a consumat intreaga  viata pentru fizica, deci ca un fizician manque, eu nu impartasesc aceasta aroganta. In publicatiile mele anterioare despre religie si fizica, am incercat sa ascund aceasta aroganta (fara prea mare succes). Totusi in aceasta carte (Fizica Nemuririi) nu m-am sinchisit prea mult, deoarece in principal, aceasta tainuire m-a impiedicat in trecut sa prezint cazul cel mai puternic de reductionism. Si reductionismul este adevarat. In plus, acceptarea reductionismului permite sa integram total religia si stiinta.

Multi dintre confratii mei fizicieni m-au avertizat serios sa evit utilizarea cuvintelor de tipul „Dumnezeu”, „rai”, „liber arbitru” si alte asemenea (deci exista un fel de presiune in lumea stiintifica  n.a.)… O alta ratiune a sfatului lor bineintentionat este acela ca prietenii mei fizicieni sunt atei, ca regula generala, si care cred ca religia este un fenomen al viziunii despre lume, prestiintific. Ei sunt convinsi ca ipoteza existentei lui Dumnezeu este una care a fost infirmata demult.

Pe de alta parte, noi fizicienii constatam uneori ca teorii demult respinse, trebuie la un moment dat reconsiderate. Copernic era perfect constient ca dezgroapa o teorie care a fost respinsa de astronomi cu aprope doua mii de ani inainte. Studentul sau Rheticus scria in 1953: „ Profesorul meu (Copernicus) este convins, totusi, ca metoda respectiva a dominatiei soarelui pe taramul naturii trebuie reinviata…”

Este timpul ca oamenii de stiinta sa reconsidere ipoteza existentei lui Dumnezeu. Sper ca aceasta carte sa-i convinga. A sosit vremea ca teologia sa fie absorbita de fizica, sa faca Raiul la  fel de real cum este si un electron.”

In aceasta carte, autorul prezinta o descriere a Teoriei Punctului Omega, care este o teorie fizica testabila pentru un Dumnezeu omniprezent, omniscient, omnipotent…

Autorul nu faca apel la revelatie ci la rezultatele consistente ale stiintei fizice moderne si va apela doar la ratiunea cititorului.

Cumva, as dori sa inchei aceasta serie despre Origini, deoarece nu cred ca are rost sa o lungesc mai mult de atat. Sper ca aceasta abordare (limitata si datorita timpului disponibil) sa deschida noi orizonturi de abordare a problemei, pentru cititorul onest.

In urmatoarele posturi as vrea sa trec in revista cateva dovezi ale invierii lui Iisus Hristos (stiu ca suna aberant pentru unii), dar in felul acesta voi largii cumva sfera abordarii logice a crestinismului si a afirmatiilor sale de baza.

Va urez o saptamana fara probleme majore.

M-am gandit mult timp daca sa pun sau nu acest post. Cei drept nici nu prea am avut timp, si ii multumesc lui Larry ca el a fost consecvent cu blogul, insa eu nu am reusit si sper sa imi acceptati scuzele. Ei bine, m-am gandit la acest post in timp ce urmarea… un mersonaj ce mi-a marcat copilaria:

Nu cred ca acest post va fi lung, sunt doar cateva idei care m-au „chinuit” in ultima vreme. M-am gandit foarte mult, cum noua ca si biserica, ni s-a dat o insarcinare… Marea Insarcinare de a face ucenici, de a-i salva pe oameni de la un iad vesnic, si nu numai atat, dar sa ii ajutam sa creasca in Hristos, sa le aratam dragoste, sa le aratam pe Cel ce lucieste in noi sau ar trebui sa fie asa. Si bine inteles ca la inceput, Biserica, inflacarata pentru a indeplini planul Domnului, a staruit in lucrurile pe care Domnul i le-a dat, „Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii, si in rugaciune”(Fapte 2:42). Am pastrat teoria, si am invatat-o ca la carte, am avut un cap maaare plin de versete (daca l-am avut si pe ala), si am repetat papagaliceste atunci cand ne intreba cineva ce vom face cand dusmanul e mai puternic… „Scream mammy” (cum spunea si Timon). Am invatat totul pe din afara, si bine inteles la inceput am staruit si noi, ca fratii din Fapte in „scurry, sniff, flinch”- ul spiritual. Insa cu timpul am inceput sa uitam sa mai traim teoria ,care a devenit un automatism in vorbire. Am inceput sa dansam, si sa avem impresia ca totusi suntem de paza. Am imprumutat noi metode de a face lucrurile, noi nu ne mai concentram pe cum sa creem relatii(legatura frateasca), ci ne concentram pe cum sa iesim mai in fata, nu ne mai concentram pe cum sa creem dialoguri intre noi si altii ne concentram pe cum sa creem monologuri. Incerc sa fiu subtil, din rusine, dar cine are „urechi de auzit, sa auda”. Am imprumutat o noua cruce de la fratii pagani,una care sa poata fi vizibila si pipaita, ca sa nu mai trebuiasca sa o aratam prin viata noastra, un cioplita in lemn, mai bine decat in inima noastra. O cruce mica, ca sa se vada mana mare a omului care o tine. O cruce cat mai mica, pe care chiar daca nu mai e Hristos, noi o acceptam asa. O cruce care nu te mai chinuie, nu te mai cicale, o cruce care ne usureaza sarcina, o cruce care nu iti mai cere sa iesi din mediul tau de confort, si sa arati dragoste fata de ceilalti, o cruce care nu ne mai obliga sa ne mai cunoastem unii pe altii in biserica, o cruce care te face sa te simti confortabil pe scaunul tau, in timp ce asculti un alt monolog. O cruce care nu iti cere efortul de a gandii, ci o cruce care iti atrofiaza mintea cu o simpla idee „crede si nu cerceta” sau „ramaneti la ce ati primit”, bine inteles primul nici nu il gasim prin biblie ( in biblie scrie „cercetati scripturile”, s.am.d.), cat despre al doilea se refera la continut si nu la forma. Noi am primit versetul din Fapte 2:42 si se pare ca l-am cam pierdut pe drum. Aceasta cruce nu mai trebuie purtata in spate pana pe dealul Golgotei, ci o poti purta foarte simplu 2-3 ore, de acasa pana la prima cladire pe care scrie biserica, si in mijlocul careia sta si biserica, si altii… Bine inteles dupa trei ore, cei mai multi o dam jos, nu cumva sa ne doara prea tare gatul, si asa l-a durut destul de tare pe Hristos spatele brazdat de bice, dupa ce a carat crucea aia. Oh… haideti sa ne intoarcem inapoi la straja, ce spuneti? Stiu ne place sa dansam, necesita mai putin efort, si ne ridica in slavi cuvintele pe care le canta inimile noastre. Dupa acest dans aproape ca ne credem in stare ca putem lupta si singuri, ca nu mai e nevoie de rugaciune. Haideti sa ne oprim din hula „spirituala” si sa incepem di nou straja, pana nu vin hienele.

Dupa cum v-am promis iata si continuarea

Mai multe probleme!

Oamenii de stiinta au descoperit ca intr-o celula, sunt mii de asa-numite “masinarii bio-chimice). Ele trebuie sa fie complete, altfel celula nu poate functiona. Lucruri pe care le consideram foarte simple, ca abilitatea de a percepe lumina si a o transforma in impulsuri electrice, sunt in fapt foarte complicate.

Din moment ce viata este construita pe aceste “masini”, ideea ca procesele naturale ar fi putut crea un sistem viu este nesustenabila. Dr. Michael Behe, biochimist, (Vezi The mouse trap man) foloseste termenul de “complexitate ireductibila” in descrierea acestor “masini” bio-chimice.

“… sisteme de o complexitate ingrozitoare, ireductibila locuiesc in celula. Realizarea consecintelor este ca viata a fost proiectata de o fiinta inteligenta ne socheaza, in secolul XX, cand ne-am obisnuit cu ideea ca viata a aparut ca un simplu proces natural. Dar alte secole au avut parte de socurile lor, si nu exista nici un motiv pentru care noi sa prespunem ca noi ar trebui sa scapam. “ (1)

Richard Dawkins a admis aceasta problema a nevoii unor “masinarii” pentru aparitia vietii:

“Teoria ceasornicarului orb este extrem de puternica, daca ni se permite sa presupunem replicarea si de aici selectia cumulativa. Dar daca replicarea necesita masinarii complexe, din moment ce  stim ca singura cale de existenta a unor masinarii complicate este selectia cumulativa, avem o problema.” (2)

O problema intr-adevar! Cu cat analizam mai mult mecanismele vietii, cu atat mai complicate le descoperim, si cu atat mai mult descoperim ca viata nu putea sa apara de la sine. Nu este nevoie numai de o sursa de informatie, dar si de “masiniariile” complexe ale chimiei vietii, chiar de la inceput.

O problema si mai mare!

Unii insista in continuare ca masinaria primei celule putea sa apara din intamplare. De exemplu, spun ei, prin extragerea aleatoare a literelor alfabetului dintr-o palarie, cateodata vom obtine un cuvant simplu ca “BAT ( traducerea din engleza – liliac)” (3) Asadar, luand in calcul perioade lungi de timp, de ce nu ar fi putut ca informatia complexa sa apara intamplator?

Totusi, ce ar insemna acest cuvant pentru un german sau pentru un chinez? Ideea este ca ordinea literelor este fara sens, daca nu exista o conventie lingvistica si un sistem de traducere care sa ii ofere un sens!

Intr-o celula, exista un astfel de sistem (alte molecule) care traduce secventa ADN. ADN-ul fara sistemul de traducere este fara sens, iar aceste sisteme nu ar exista fara ADN.

O alta complicatie ar fi faptul ca masinaria de traducere, care citeste ordinea literelor din ADN, este ea insasi specificata in ADN. Este inca una din acele masinarii care trebuie sa fie complet functionala, altfel viata nu ar functiona.

Poate informatia sa apara din non-informatie?

Dr Werner Gitt, director si profesor la Institutul Federal German pentru Fizica si Tehnologie, afirma foarte clar ca unul dintre lucrurile foarte clar pe care le stim, este ca informatia nu poate aparea din haos, intamplator. Intotdeauna este nevoie de informatie suplimentara pentru a produce informatie, si in esenta informatia este un rezultat al inteligentei:

“Un cod este intotdeauna rezultatul unui proces mental (are nevoie de o origine inteligenta sau inventator)…  Ar trebui subliniat ca materia nu este capabila sa genereze nici un cod. Toate experimentele indica ca este nevoie de o fiinta inteligenta, care isi exercita vointa libera, constiinta si creativitatea.” (4)

“Nu se cunoaste nici o lege naturala prin care materia sa dea nastere informatiei, nici un proces fizic sau fenomen material care sa poate reusi acest lucru.” (5)

Care este sursa informatiei?

Putem astfel deduce ca enorma cantitate de informatie continuta in fiintele vii trebuie sa aiba o origine inteligenta, care trebuie sa ne fie cu mult superioara, asa cum oamenii de stiinta descopera in fiecare zi. Dar unii ar putea spune ca o astfel de sursa, ar fi trebuit sa fie cauzata de ceva cu si mai multa informatie/inteligenta.

Totusi, daca am gandi asa, ne-am putea intreba de unde a aparut acesta inteligenta superioara? Si cea care a creat-o?… si am putea extrapola pentru totdeauna, la infinit, doar daca….

Doar daca ar exista o sursa a inteligentei infinite, dincolo de intelegerea noastra finita. Dar nu asta ne indica Biblia cand afirma “La inceput Dumnezeu….”? Dumnezeul Bibliei este neindoielnic o fiinta infinita, neconstransa de limitarile spatiale, temporale, cognitive sau oricare alte limitari.

Care este pozitia aparabila din punct de vedere logic? – ca materia exista din eternitate (sau a aparut spontan, fara nici un motiv), si apoi s-a auto-aranjat de una singura, in sisteme informationale impotriva tuturor observatiilor stiintifice? Sau ca o fiinta cu inteligenta infinta (6), a creat sistemele informationale pentru ca viata sa exista, in acord cu observatiile stiintifice?

Raspunsul pare evident, atunci de ce nu toti oamenii inteligenti accepta? Michael Behe raspunde:

“Multi oameni, incluzand multi oameni de stiinta importanti si respectati, pur si simplu nu doresc sa fie ceva dincolo de natura. Ei nu vor ca o fiinta supranaturala sa afecteze natura, indiferent cat de scurta sau constructiva ar putea fi aceasta interactiune. Cu alte cuvinte…. ei aduc un abordare filozofica a priori a stiintei, care restrange ce fel de explicatii vor accepta pentru lumea fizica. Cateodata aceasta duce la comportamente destul de ciudate.” (7)

Ideea de baza este urmatoarea: Daca acceptam ca exista un Dumnezeu care ne-a creat, atunci acest Dumnezeu are drept asupra noastra. In consecinta are dreptul sa stabileasca regulile dupa care sa traim. In Biblie, El ne reveleaza ca noi suntem intr-o stare de rebeliune impotriva Creatorului nostru. Din cauza acestei rebeliuni, numite pacat, trupurile noastre fizice sunt condamnate la moarte – dar vom trai in continuare, fie cu Dumnezeu, fie fara El intr-un loc al judecatii.

Vestea buna este ca El, Creatorul nostru, ne-a oferit prin crucea lui Isus Cristos, o cale de izbavire din pacatul rebeliunii, pentru ca cei care vin la El in credinta, in pocainta fata de pacat, sa primeasca iertarea unui Dumnezeu Sfant si sa petreaca vesnicia cu Domnul lor.

Deci cine l-a creat pe Dumnezeu?

Prin definitie, o fiinta infinita, eterna, care a existat dintotdeauna  – nimeni nu l-a creat pe Dumnezeu. El este cel care este – marele “Eu sunt” al Bibliei (8). El este in afara timpului, de fapt El a creat timpul.

Ai putea spune, “Dar asta inseamna sa accept asta prin credinta, pentru ca nu pot intelege.”

In cartea Evrei ni se spune “Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

Dar aceasta nu este credinta oarba, asa cum cred unii. De fapt, evolutionistii care il neaga pe Dumnezeu au o credinta oarba – ei cred ceva impotriva stiintei – si anume ca informatia a aparut din haos, prin intamplare.

Credinta crestina nu este o credinta oarba – ea este aparabila logic. De aceea Biblia ne spune foarte clar, ca oricine nu se increde in Dumnezeu nu are nici o scuza:

“În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;” (Romani 1:20)

 

Refereinte si note:

  1. M. Behe, Darwin’s Black Box, The Free Press, New York, 1996, pp. 252–253.
  2. Ref. 4, pp. 139–140.
  3. In fapt, generarea cuvintelor este mult mai simpla decat aceea a propozitiilor si paragrafelor. Calcule simple arata ca si un miliard de ani nu ar fi suficienti pentru generarea unei singure “propozitii” a unei proteine.
  4. W. Gitt, In the Beginning there was Information, CLV, Bielenfeld, Germany, pp. 64-7
  5. Ref. 15, p. 79
  6. Astfel capabil de a genera informatie infinita, si in mod cert, enorma, desi finita, informatie necesara vietii.
  7. Ref. 12, p. 243
  8. Exod 3:14; Iov 38:4; Ioan 8:58, 11:25, etc.

In aceasta postare vreau sa va transmit un articol preluat integral de pe net…

In viata de zi cu zi, cam totul pare sa aiba un inceput. De fapt, legile stiintei arata ca pana si lucrurile care par sa nu se schimbe, de-a lungul vietii noastre, cum ar fi soarele si restul stelelor, se consuma incet. Soarele isi consuma combustibilul intr-o rata de milioane de tone pe secunda – cauza datorita careia nu poate rezista la infinit, si automat trebuie sa aiba un inceput. Acelasi lucru este valabil pentru tot universul.

Asa ca atunci cand crestinii afirma ca Dumnezeul Bibliei a creat intreg universul, unii ar putea pune o intrebare care pare logica, adica “Dumnezeu cum a aparut?”

Biblia spune foarte clar, in mai multe locuri ca Dumnezeu este in afara timpului. El este etern, fara inceput si fara sfarsit – El este infinit! El stie toate lucrurile, avand o inteligenta infinta. (1)

Este logic? Poate stiinta moderna accepta o asemenea notiune? Si cum ai recunoaste dovezile in favoarea unui Creator inteligent?

Recunoscand inteligenta

Oamenii de stiinta se entuziasmeaza cand gasesc, intr-o pestera, unelte din piatra, deoarece acestea vorbesc despre inteligenta – un creator. Nu puteau sa apara de la sine. Cum nimeni nu ar putea crede ca sculptura de pe Mt Rushmore, reprezentand figurile presedintilor americani ar fi produsul a milioane de ani de eroziune fortuita.  Putem recunoaste design-ul – dovada manifestata a inteligentei – in toate obiectele create de om.

In mod similar, ne putem reaminti de faimosul argument al lui William Paley, “un ceas implica si un ceasornicar”.(2). Cu toate acestea, astazi, o mare parte din oameni, incluzand oameni de stiinta, cred ca toate plantele si animalele, inclusiv incredibil de complexele creiere al oamenilor care construiesc ceasuri, masini,etc., nu au fost proiectate de un Dumnezeu inteligent ci au aparut dintr-un proces evolutionar neinteligent. Dar este aceasta o pozitie argumentabila?

Design-ul in lucrurile vii

Dr. Michael Denton, specializat in biologie moleculara, scriind ca agnostic, a concluzionat:

“Pe langa nivelul de ingeniozitate si complexitate prezentat de masinaria moleculara a vietii, chiar si cea mai avansata tehnologie ( a secolului XX) pare stangace… Este o iluzie sa credem ca in acest moment suntem constienti de mai mult de o mica fractiune din totalul design-ului biologic. In practica, in fiecare camp al cercetarii biologice fundamentale, sunt descoperite noi trepte de complexitate si design, intr-un ritm aflat in accelerare continua.” (3)

Renumitul cruciat al darwinismului si ateismului, Prof. Richard Dawkins, afirma:

“Am constatat ca fiintele vii sunt atat de frumos “create” incat este improbabil sa fii aparut din intamplare.” (4)

Astfel chiar si cei mai inflacarati atei, admit ca tot ce ne inconjoare denota un design. Pentru un crestin, designul pe care il vedem peste tot in jurul nostru, este in total acord cu explicatia biblica conform careia Dumnezeu a creat totul.

Totusi, evolutionisti ca Dawkins, resping ideea unui Creator. El comenteaza (sublinere adaugata de autor):

In ciuda tuturor aparentelor, singurul ceasornicar din natura, este reprezentat de fortele oarbe ale fizicii, desfasurate intr-un mod cu totul special. Un ceasornicar adevarat are viziune: el proiecteaza rotite si resorturi, planifica conectarea lor, luand in calcul viitoarea lor utilitate. Selectia naturala, procesul orb, inconstient, automat descoperit de Darwin, si care acum stim ca este explicatia pentru existenta si aparenta forma utila a tuturor formelor de viata, nu are un scop… Nu are ratiune…. Nu planifica pentru viitor…. este ceasornicarul orb.” (5)

Selectia si design-ul

Viata este construita pe informatie, continuta in molecula ereditatii, ADN-ul. Dawkins crede ca selectia naturala (6) si mutatiile (greseli oarbe, fara sens in ADN) asigura impreuna mecanismul responsabil de producerea a vaste cantitati de informatii necesare pentru aparitia fiintelor vii. (7)

Selectia naturala este un proces logic, care poate fi observat. Totusi, selectia nu poate opera decat cu informatia deja continuta in gene – nu produce informatii noi. (8) In fapt, aceasta este conforma cu descrierea biblia a originilor: Dumnezeu a creat specii distincte de animale si plante, fiecare fiind capabila de reproducere cu exemplare din propria specie.

Se poate observa o variatie foarte mare in cadrul unei specii, ca rezultat al selectiei naturale. Ca exemplu, cainii dingo, lupii si coiotii s-au dezvoltat de-a lungul timpului ca rezultat al selectiei naturale care opera in cadrul informatiilor stocate in genele speciei lup/caine.

Dar nu s-a adaugat produs informatie noua – aceste varietati au rezultat din rearanjarea si sortarea informatiei prezente initial in cadrul speciei. O specie nu a fost niciodata observata transformandu-se in cu totul alta specie, cu informatii genetice noi care nu existau inainte!

Fara o cale de a creste cantitatea de informatie, selectia naturala nu va functiona ca mecanism pentru evolutie. Evolutionistii sunt de acord cu aceasta, dar sustin ca mutatiile, cumva, ofera noile informatii pe baza carora sa actioneze selectia naturala.

Pot mutatiile sa produca informatie noua?

De fapt, raspunsul este acum clar, nu! Dr. Lee Spetner, un om de stiinta care a predat teoria informatiei si comunicarii la Universitatea John Hopkins, afirma urmatoarele in cartea sa:

“In acest capitol voi aduce cateva exemple de evolutie, [exp. presupuse exemple de evolutie], in particular mutatii, si voi arata ca informatia nu este sporita…. Dar in toata lectura pe care am citit-o in literatura stiintifica, nu am descoperit niciodata o mutatie care sa adauge informatie. (9)

Toate mutatiile care au fost studiate la nivel molecular, au dat dovada de material genetic redus si nu crescut. (10)

Teoria ND  (neo-darwiniana) ar trebui sa explice cum informatia necesara vietii a fost crescuta prin evolutie. Diferenta biologica esentiala intre oameni si bacterii este informatia continuta in gene. Toate celelalte diferente biologice provin din aceasta. Genomul uman contine mult mai multa informatie decat genomul bacterial. Informatia nu poate fi crescuta prin mutatii care o pierd. O afacere nu poate fi profitabila, mergand constant in pierdere.” (11)

Oamenii de stiinta evolutionisti nu pot ocoli concluziile la care multi dintre ei, inclusiv Dr Spetner, au ajuns. Mutatiile nu actioneaza ca mecanism de alimentare a procesului de evolutie



Refereinte si note:

  1. Psalmul 90:2, 106:48, 147:15. Notati ca numai lucrurile care au inceput, au nevoie si de o cauza. Vezi J. Sarfati – If God created the universe, then who created God?, CEN Technical Journal 12(1) 20-22, 1998
  2. W. Paley, Natural Theology, 1802. Reprinted in 1972 by St Thomas Press, Houston, Texas.
  3. M. Denton, Evolution: A Theory in Crisis, Adler and Adler, Maryland, p. 342, 1986
  4. R. Dawkins, The Blind Watchmaker, W.W. Norton & Co, N.Y., p. 43, 1987.
  5. Ref. 4, p. 5.
  6. Selectia naturala – concept conform caruia unele exemplare dintr-o populatie, vor fi mai putin apte de supravietuire/reproducere, decat altele asemanatoare.
  7. Vezi C. Wieland – Stones and Bones, Creation Science Foundation Ltd, Australia, 1995, and G. Parker, Creation:Facts of Life, Master Books, Green Forest Arkansas, 1996
  8. L Lester si R. Bohlin – The Natural Limits to Biological Change, Probe Books, Dallas Texas, pp. 175–6, 1989.
  9. L. Spetner, Not by Chance, The Judaica Press Inc, Brooklyn, New York, pp. 131–2.
  10. Ref. 9, p. 138.
  11. Ref. 9, p. 143.

Iata-ne si la a cincea aparitie si ma intreb daca cineva mai urmareste firul logic. Suntem parte a generatiei instant sau shortcut, iar noi vrem raspunsuri facile si rapide. Problema este ca atunci cand avem un astfel de subiect, nu exista raspunsuri instant. Obisnuiti mai mult cu tabloidele si analiza detaliata si superinteligenta a ceea ce  Petcu numea viata lui NuStiuCine, obosim destul de rapid atunci cand trebuie sa platim atentie la ceva mai greu, vreme mai indelungata.

Oricum… eu continui.

Una din intrebarile favorite ale evolutionistilor este aceasta: ,, Cine l-a creat pe D-zeu?”

Problema cu o astfel de intrebare este aceea ca incurca categoriile. Aceasta intrebare este legata de timp, deci este o intrebare temporala, care are sens si rost atunci cand ne aflam in domeniul spatio-temporal, pe cand D-zeu este in afara spatiului si timpului, deoarece se presupune ca El le-a creat, deci nu poate fi definit de nici o categorie spatio-temaporala. O astfel de intrebare ar fi similara cu intrebarea ,,Cati metri are un litru de apa?”.

O alta problema cu o astfel de intrebare este aceea ca ea nu-i absolva cu nimic pe evolutionisti, deoarece, chiar daca ei nu cred in D-zeu, totusi trebuie sa creada intr-o Cauza Primara necauzata. Sau vor trebui sa postuleze ideea unui Univers vesnic, fara inceput.

Problema cu o astfel de abordare este ca rupe simetria unei gandiri care spune ca ,,daca ceva are un sfarsit, atunci trebuie sa aiba si un inceput, deoarece nimic vesnic nu are sfarsit.”

Adica, evolutionistii nu pot sa afirme pe de o parte ca Universul este vesnic si nu are inceput, iar pe de alta parte sa afirme ca Universul va avea un sfarsit ca urmare a entropiei sau mortii termice (unii chiar au facut calcule).

Deci fie ca vrem sau nu, suntem condusi la ideea unei Cauze care a generat Universul actual.

Aici creationistii utilizeaza legea stiintifica a cauzei si efectului. Aceasta lege, care este universal acceptata si folosita in toate domeniile stiintei, considera fiecare fenomen ca fiind efectul unei cauze.

Nici un efect nu este vreodata cantitativ ,,mai mare” sau calitativ ,,superior” cauzei sale. Un efect poate fi mai mic sau inferior cauzei sale, dar niciodata mai mare sau superior.

Utilizand aceasta gandire cauzala, creationistul observa urmatoarele:

  1. 1. Cauza primara a spatiului nelimitat… trebuie sa fie infinita;
  2. 2. Cauza primara a timpului nesfarsit… trebuie sa fie eterna;
  3. 3. Cauza primara a energiei neincatusate… trebuie sa fie omnipotenta;
  4. 4. Cauza primara a interrelatiilor universale… trebuie sa fie omniprezenta;
  5. 5. Cauza primara a complexitatii imfinite… trebuie sa fie omniscienta;
  6. 6. Cauza primara a valorilor morale… trebuie sa fie morala;
  7. 7. Cauza primara a valorilor spirituale… trebuie sa fie spirituala;
  8. 8. Cauza primara a personalitatii umane… trebuie sa fie o Personalitate;
  9. 9. Cauza primara a inteligentei… trebuie sa fie Inteligenta;

10. Cauza primara a vietii… trebuie sa fie Vie;

11. Cauza primara a dragostei… trebuie sa fie iubitoare; etc…

Deci Cauza Primara a realitatii universale (pe baza legii stiintifice a Cauzei si Efectului) trebuie sa fie  Infinita, Eterna, Omnipotenta, Omniprezenta, Omniscienta, Morala, Spirituala, Inteligenta, Vie, Iubitoare, o Persoana.

Acum, voi puteti numi aceasta Cauza Primara cum doriti, dar Biblia o numeste D-zeu.

Probabil, abia acum unii dintre voi intelegeti de ce am insistat pe o abordare pas cu pas a problemei, deoarece incet dar sigur, argumentele modelului creationist, atunci cand sunt cumulate, detin o forta fantastica.

Abordarea fragmentara si lipsita de coerenta pe termen lung, nu foloseste nimanui. Sunt constient ca si aceste afirmatii pot da nastere la tot felul de intrebari de clarificare, sau la tot felul de divagatii, dar eu doresc sa fac o prezentare de ansamblu a modelului creationst , ceea ce va duce implicit la o trecere in revista doar a aspectelor importante, fara a intra in detalii (neavand timpul necesar). Ceea ce sper, este ca aceasta abordare sa deschida perspective noi macar la unii dintre voi.

Savantii lumii moderne

Posted: 23/10/2010 in Doar ganduri

Ma gandeam zilele astea, cum modernismul roman a creat atatia savanti, numai astazi cati intalnesti: ba la scoala, ba pe la colturile blocurilor, ba in grupuri de fete, ba in cele de baieti. Nici la tine in casa nu scapi de astfel de savanti. Si culmea toti vorbesc aceeasi limba. Nimic divers, toti aceasi stiinta o studiaza. Desigur domeniul de studiu e limitat, dar ei il fac sa para nelimitat. Peste tot numai destepti din astia, am impresi ca numai eu am ramas limitat mental in acest domeniu al savantilor moderni. „Intalnesc adesea indivizi din astia, intotdeauna bine informati, carora nu le scapa nimic; tot neastamparul mintii lor iscoditoare se indreapta de obicei, nestavilit, intr-o singura directie, fireste din lipsa unor interese sau preocupari mai importante”(parafrazare Dostoievski). La ce stiinta ma refer,la cea la care cei mai multi ne pricepem, acea stiinta destul de limitata, care deobicei studiaza ce a mai facut nu stiu cine de la Tv, sau ce avere are ala, sau ce operatie estetica a mai facut nu mai stiu cine. Cine este acest Nu-Stiu-Cine? Pai nu este Petre Tutea daca la el va ganditi, nici Dan Puric sau vreun altul de genul… si in nici un caz Ravenhill sau Tozer, oameni de care stiu ca nu ati auzit ca drept dovada? Niciunul din acesti oameni, ei sunt scosi din curent, ei nu fac parte din aceasta stiinta si ca drept dovada nu vor fi vreodata obiect de studiu. Acest Nu-Stiu-Cine este deobicei  un om care nu se mai chinuie sa mai inteleaga marea enigma, cat fac 2+2, in schimb e cautat de toate emisiunile. Savantii nostri par si ei foarte interesati de un studiu pe acest specimen. Desigur obiectul de studiu deobicei, nici el nu isi poate explica ce anume ii intriga pe acesti „atotstiutori” sa il studieze, si totusi pentru acesti indivizi toate informatile acumulate cu privire la diverse persoane, care ca volum ar echivala cu o intreaga disciplina stiintifica, reprezinta o reala bucurie, s-ar putea spune chiar o intreaga satisfactie spirituala. Sigur, la scara mica, si inainte noi am fost invatati sa ne uitam in curtea vecinului, dar cred ca nu gresesc cand spun ca in zilele noastre stiinta barfei si-a atins apogeul. Nu mai exista intimitate, toata lumea stie ce face celalalt, si cand spun asta deja nu ma mai refer la oamenii publici, desi as mai vrea sa revin un pic si la subiectul asta dar spre sfarsit. Ce e mai trist este ca e un curent ce a cuprins intreaga tara, si nu se mai face nimic pentru a resuscita tara asta, ba din contra asta se promoveaza peste tot, iar Romania este in continuare o tara pusa pe scandal si barfa. Sau poate nu e bine sa zic Romania, ca pare prea obiectiv, noi …e bine? Mi-e frica, pt ca nu stiu cui ma adresez,  dar o spun… TU. Oare nimic demn de atentia noastra decat oierii ce revolutioneaza matematica, sau eu mai stiu ce vedeta de la televizor care si-a facut nu stiu cate operatii estetice si s-ar putea sa aiba silicon si prin cap pe undeva. Problema nu e doar ca noi vorbim de stilul lor de viata, dar ajungem sa il practicam. Un profesor imi spunea odata, ca trebuie sa faci parte din curent, ca altfel daca esti impotriva curentului risti sa iti rupi mainile si picioarele, bine inteles era ironic, dar avea dreptate. Cine mai are curajul astazi sa mai fie impotriva curentului? Sper sa mai fie inca ceva nobil in generatia asta, care sa ii indrepte spre un scop real . Ah stiu ca poate voi parea exagerat cand spun ca ma cuprinde o adevarata intristarea, cand ma gandesc cat de mult am ajuns sa ne hranim cu imaginea noastra in fata altora, cum ne cantarim dupa canoanele altora, si totusi ne numim crestini, crestini biblici, crestini ca cei din Romani 12:2 carora li s-a spus sa nu se potriveasca chipului veacului acestuia. Oh cat sa ne mai mintim? Suntem o tara degradata, Dumnezeu sa priveasca la ruinele noastre. Va las cu un scurt clip, pe care va las libertatea sa il interpretati, dar va rog sa imi scrieti si mie ce ati inteles.

Cand tu vrei sa traiesti pentru o lume imaginara, care este atat de atractiva si se contureaza dupa placerile tale, cand vrei sa te inalti in ochii celorlalti traind dupa canoanele lor, atunci poti fi sigur ca ai murit fata de realitatea nedorita, cea izbitor de trista.

Un noua piesa pentru a ne intregi imaginea de ansamblu asupra stiintei, prezentata de Larry:

Cele doua modele ale originilor pot fi comparate intai de toate luand in considerare explicatiile pe care le furnizeaza legat de originile materiei, energiei si a legilor naturii.

Modelul evolutionist presupune ca universul poate fi explicat in functie de legile naturale si de procesele naturale. Din punctul de vedere al evolutionistilor, universul este de sine statator si nu are nevoie de o interventie externa de natura supranaturala.

La fel, chiar si legile naturii trebuie sa se fi dezvoltat pe aceeasi baza naturalista, iar materia si energia trebuie sa fi evoluat cumva de la o stare primara haotica la actuala structura complexa

Modelul creationist presupune ca universul a fost pur si simplu chemat la existenta de un Creator atotputernic si atotstiutor. Materia, energia si chiar si legile naturale au fost create special.

Conform modelului de baza evolutionist ar trebui ca materia, energia si chiar legile naturii sa fie inca intr-un proces evolutiv, deoarece nu exista nici un agent extern care sa opreasca aceasta evolutie.

Conform modelului de baza creationist ar trebui ca legile naturii, precum si natura fundamentala a materiei si energiei sa nu se mai schimbe acum deloc. Ele au fost create iar acum sunt conservate.

Cum se preteaza cele doua preziceri la realitatea observata?

Din observatiile facute pana acum, prezicerile modelului creationist sunt cele care se confirma, anume, atat structura fundamentala a materiei si energiei, cat si legile fundamentale ale naturii sunt constante.

Nu exista pana acum nici cea mai mica indicatie rezultata din observatia stiintifica (nu ipoteze sau presupuneri) ca aceste entitati ar evolua in vreun fel.

Cu alte cuvinte, legea gravitatiei, legile termodinamicii, legile miscarii si toate celelalte legi cu adevarat fundamentale, par sa fi functionat intotdeauna exact la fel ca in zilele noastre, contrar prezicerilor modelului evolutionist fundamental.

Tot astfel, constanta materiei si energiei este atat de sigura, incat doua dintre cele mai importante legi in stiinta sunt Legea conservarii masei si Legea conservarii energiei.

Pare sa fie sigur, in masura in care stiinta poate sa fie sigura, ca legile de baza ale naturii nu sunt intr-un proces de continua evolutie, ci, mai degraba de conservare si stabilitate exact cum a prezis modelul creationist.

Desigur ca aceste aspecte ar putea fi incluse si in modelul evolutionist, dar numai cu pretul introducerii in el a unei presupuneri secundare, si anume, ca legile si-au incheiat evolutia lor la o anumita data in trecut, si de atunci sunt stabile.

Dar ceea ce trebuie subliniat este faptul ca evolutionistii trebuie sa explice cum s-a intamplat asta, pe cand creationistii prezic aceasta.

Prin urmare modelul creationist pare sa fie un model superior celui evolutionist, cel putin in privinta aceasta.

Daca nu ar fi aceasta fobie la gandul existentei unui Creator, modelul creationist ar fi acceptat cu usurinta.

Dar unii considera ca este mai ,,stiintific” sa crezi in Atomul Primordial, aparut de nicaieri, cauzat de nimic si explodand fara nici o cauza, decat sa crezi intr-un Creator Transcendent, care a generat timpul si spatiul, etc…

Vom continua explorarea noastra in postul viitor.

Pana atunci va doresc sa va descurcati cat mai bine in tara noastra, tara unde orice este posibil!!!