Archive for the ‘Doar ganduri’ Category

Ceainăria Poeţilor

Posted: 16/10/2014 in Doar ganduri

Am reînceput activitatea în blogosferă după o pauză de aproximativ 3 ani cu un nou blog Ceainăria PoetilorDe acum mă veţi găsi aici. Mulţumesc mult!

Anunțuri

Un ultim post

Posted: 02/05/2012 in Doar ganduri

Dupa grele lupte interioare am decis, e timpul sa pun cheile in cui pentru o vreme. Nu are rost sa operez cu coasa precum chirurgi yankeului de la curtea regelui Arthur (Mark Twain) , e timpul sa cedez locul artistilor, iar eu… eu mai intai sa traiesc ca apoi sa povestesc, eu sa imbatranesc ca cititor pentru a invia ca scriitor, sa vad realul ca sa pot construii imaginarul si sa invat sa ating inimi de la Cel ce le-a construit. Recunsoc o mare piedica pentru mine e in primul rand varsta, iresponsabilitatea si nepunctualitatea e blestemul ce ma caracterizeaza si pe care se pare care l-am purtat cu mine chiar si virtual in postarile mele. Desi ma pasioneaza acest fel de chirurgie cred ca m-am lasat cam mult purtat de inertia aspiratilor mele, asa ca inainte de a mai face victime  datorate unui instinct de macelar, prefer sa incep cu inceputul, cu scoala. Imi place foarte mult pilda Domnului Isus cu casa zidita pe stanca ce rezista in fata furtunii. Casa zidita pe stanca nu e niciodata aplaudata spre deosebire de ce construita pe nisip.  Cu greu vezi progresul unei astfel de case, in timp ce casa de pe nisip se inalta rapid, cealalta se coboara. Initial ai zice ca e un regres, nici gand este fundatia indispensabila, care mai devreme sau mai tarziu va face diferenta. Pe scurt si fara sa mai lungesc vorba am hotarat sa ma despart de acest blog, si pentru o perioada (nedeterminata) si de a mai scrie, am nevoie de o baza mult mai rezistenta. Nu voi inchide blogul, iar atunci cand imi voi face un blog nou aici va voi si anunta, pana atunci insa va las cu cateva din blogurile mele favorite:

Marius Cruceru

KristallHertz

Drezina

P.S. Ordinea o stabiliti voi, eu le-am scris aleatoriu.

 

Valentine’s day nu inseamna cadoul extravagant luat iubitei, nici o inima de plus daca ea vine din partea unei inimi de piatra. Valentine nu inseamna incercarea greoaie de a scrie poezii cu vorbe dulci. Nu inseamna vorbe dulci daca in restul anului discutiile sbarnaiau de tensdragosteiuni interminabile. Valentine’s day nu inseamna nervi si nici impartitul de coate in stanga si in dreapta prin magazine. Nu e incercarea de a fi la moda, nu e conformismul tamp al generatiilor postmoderne. V.D. nu e programul frumos de la TV. Valentine’ s day nu e indragosteala ieftina, nici fall in love, nici dragoste la prima vedere. Valentine’s day nu e sarbatorirea celei de-a 20-a prietena sau… mandria unei inimi nestatornice. Valentine nu sunt baietii din Twilight, nici fetele de la Hollywood. Nu-i inca o noapte in club si nici excesul de lumini din discoteca. Nu-i zambetul fortat, pe care il imparti tuturor ca un dovleac de Halloween. Valentine’s day nu inseamna trandafirul cu care iti impaci constiinta incarcata fata de sotie. Nu inseamna sampanie. Nu inseamna bautura in exces pentru a uita ranile pe care le-ai produs persoanelor iubite. Nu inseamna nepasare, dar nici ziua in care arati dragoste, de ce nu ai arata si in restul anului? Ce inseamnaValentine’s day? Nu inseamna dragostea de cuplu, daca la asta va gandeati. Valentine’s day, asa cum l-am inteles eu, inseamna pur si simplu dragoste. Imi amintesc cum in zilele astea chiar si mamei ii dadeam cadou. Ziua dragostei sau a indragostitilor? Hmm… nu stiu … e sec sa vorbesti despre dragoste intr-o vale a umbrei mortii. Poate am inteles gresit..poate Valentine’s day nu e nici macar ce am scris eu… voi ce credeti?

Nu stiu daca ai simtit vreodata acel sentiment ca in toate lucrurile in care te implici o dai in bara. Eu am simtit-o din plin in ultimele saptamani, dar mai ales acum de sarbatori. Inca nu s-a terminat saptamana si stiu ca mai am o gramada de lucruri de facut. Ma simt un pic stresat…cred ca stii cum e. Azi am fost inca de dimineata la sindicate, nu am apucat sa mananc, iar cand m-am intors tot ce am primit au fost niste mesaje offline despre cum am dat-o  in bara cu ultima postare. Unii spun ca exagerez, altii ca sunt prea religios si mai nou sunt un fel de Hitler al blogosferei. Normal ar trebuii sa scriu ce simt, si poate nu va fi pe placul tuturor, dar ma intreb daca eu chiar mai fac asta. Ma intreb daca mai are vreun impact blogul meu sau poate …

Nu mai lungesc vorba, pentru ca nu as vrea sa fac din blogul meu jurnal, insa stiu ca si tu simti acelasi lucru. Stiu ca si tu ai cusca ta, ai burta ta de peste ca in Iona,din care simti ca nu mai poti iesi. Stiu ca si tu esti claustrofobic la fel ca mine, si simti cum toate te constrang si nu mai faci fata. Stiu ca toate sfaturile de tipul „nu ceda” nu mai au nici-un efect asupra ta. Dar vreau sa iti spun ceva de care mi-am dat seama zilele acestea, noi ne concentram prea mult asupra prezentului. Pare un pic ciudat acest gand venind de la mine. Foarte multe posturi sunt legate de motto-ul : Carpe Diem . Insa mi-am dat seama ca noi trebuie sa traim astazi cu gandul la maine. Traiesc clipa la maxim azi(chiar daca ma chinui si sunt obosit) pentru satisfactia de maine.In Evrei 12:2 se spune ca Hristos a acceptat crucea pentru ca se uita „la bucuria care ii statea inainte”.

Daca te-ai regasit in paginile astea, si daca te simti impresurat de problemele cotidiene, ce parca sunt mai mari pe zi ce trece, te rog ridica-ti privirea. Daca prietenii te-au tradat si te simti singur, uite-te la ziua de maine pentru ca doar atunci iti vei aprecia adevaratii prieteni. Daca ai prea multe pe cap, prea multe responsabilitati, uite-te la toate zambetele pe care le vei realiza maine. Traieste clipa azi, pentru ca maine sa ai satisfactia invingatorului.

26.12.2011.

Dragobete

Posted: 24/02/2011 in Doar ganduri

Incurajat fiind sa scriu ceva si de Dragobete, am incercat sa ma informez. Nu am stiut legenda acestei sarbatori si nici macar nu m-a interesat. Am fost total strain anul acesta, ca de altfel in toti ceilalti ani, de data in care sarbatorim Valentinul romanesc. De fapt am fost foarte surprins cu o zi in urma cand am inteles ca Dragobete a fost baiat. In sfarsit, dupa cateva cautari pe google, am aflat ca Dragobete e mai vechi decat credeam, si ca nu e o legenda din popor, ci este un zeu imprumutat de la „fratii” pagani si tot odata parintii nostrii, dacii. Zeu al iubirii, acest Casanova trac nu seamana nici pe departe cu Valentin, cel ce din inchisoare a trimis scrisori crestinilor cu „Te iubesc”. Un „chevalier servant”? Nici pe departe, ci mai degraba un Don Juan. Si totusi cel ce a avut mai multe femei, binecuvanteaza cuplurile de indragostiti si le ofera protectie (prin asta eu inteleg si longevitate). Daca sunt deacord cu aceasta sarbatoare? Da. Ah nu fiti surprinsi, dupa atata privire narcisista in gol, avem nevoie sa mai iubim si pe altcineva in afara de noi insine. Traim veacul iubirii cu moderatie, nu cumva sa nu ne ramana destula dragoste pentru propria persoana. Auzisem de curand, de o florareasa ce spunea ca se vand flori, mai putine ca niciodata. „E criza” incerca ea sa scuze insensibilitatea ce se asterne peste mintile imbacsite de eul ce nu perminte alte ganduri decat cele indreptate spre propria persoana. Interesant ca, in aceste zile de dinainte de dragobete, a nins. Astfel iarna ne-a mai facut un cadou,probabil de ramas-bun, acoperind cu albul ei mizeriile cotidiene. Sunt deacord cu dragobete cel ce ne mai desparte de eternul telefon, ce ne polueaza clipele de tandrete. Sunt deacord cu dragobete si cu sotia lui Valentine ce ne mai trage din fast-food-ul sentimentelor si ne pune in fata preparatelor calde mancate in familie. Singurul lucru care ma deranjeaza, nu este legat de sarbatoare, ci de oameni, care au renuntat la principiile de a iubi jertfitor o viata in schimbul sarbatorii pagane de a iubi o zi pe an, iar in restul anului, a urma exemplul lui Dragobete. De aceea cred, ca inima rosie ar trebui inlocuita asa cum spunea cineva, cu dovleacul gol si ranjitor de halloween, luminat de felinarul trecator, a carui flacara se bucura doar pana a doua zi.

Poveste de dragoste

Posted: 14/02/2011 in Doar ganduri

Cum e 14 februarie m-am gandit ca ar trebui sa fiu in trend si sa scriu si eu ceva ca pentru Valentine’s day. Ei bine am sa incep cu povestea de dragoste a doi adolescenti, sau poate ar trebui sa le spun copii pentru inceput. O poveste care a inceput pe cand ei aveau 12 ani. S-au iubit foarte mult, atat de mult incat nu au putut avea pe altcineva, si nu s-au putut desparti chiar daca asta era la moda. Atat de mult incat  la 18 ani, intr-o frumoasa zi de aprilie, s-au casatorit. Povestea lor de dragoste a mers exceptional in primii doi ani de casatorie, dupa care au inceput sa apara problemele: o factura la banca, un serviciu solicitant … doua servici solicitante. Cand el venea acasa, ea care il astepta pana tarziu il intreba: „Nu ai sa-mi spui nimic??”, el spunea:”Sunt ostenit!!”. Ea astepta sa ii spuna te iubesc. Alteori ii spunea „Nu mi-ai mai spus de mult te iubesc!”, iar el raspundea „Tu nu vezi ca eu cad din picioare de oboseala, cum as putea sa nu te iubesc, cand tot ce fac e pentru noi”.  Dar el vorbea o limba si ea alta limba. Nici sarbatorile nu mai erau la fel, daca  inainte nu aveau bani decat de covrigi si strabateau hai-hui tot orasul si se intorceau acasa plini de bucurie, imbujorati, povestind o serie de nimicuri, caci pana la urma asta e viata si asta face farmecul vietii, acum aveau foarte multe calcule, cel putin el. Intr-o zi ea nu a mai putut suporta si a plecat la mama ei. Vreo saptamana a stat el, si s-a tot gandit, si a inteles pana la urma ca tot fiind preocupat sa faca si …sa faca, a uitat sa spuna lucrurile simple in viata: „Te iubesc!”, „Esti frumoasa!!”, „Ma bucur ca te am!!”. In momentul acela a realizat, si-a luat bilet de avion, casa parintilor ei era foarte departe, a plecat si, stand in fata usii parintilor ei, se tot gandea ce va spune, cum sa inceapa, insa pana sa formuleze el un discurs, mana parca i-a luat-o pe dinainte si a batut. Pe cand inca statea pe ganduri, usa se deschise, iar in usa era chiar ea. El timid, incearca sa articuleze cateva cuvinte, ea cu lacrmi in ochi ii sare in brate.

– M-ai iertat? intreaba el cu uimire.

-Da! raspunde ea, fara ezitare.

-Dar cum?

– Pai ai venit dupa mine!!!

Daca ai venit dupa mine e mai mult decat orice, decat orice cuvant sau fapta sau flori si bomboane, etc.

Ca unul care vine dupa internare, va pot spune ca in orice clipa, oricat de grea ar fi ea, fericirea mea va fi data…de Dumnezeu. De unde stiu ca el mi-o va da? Simplu, El a venit dupa mine. Hristos a coborat pentru mine, si Hristos a coborat pentru tine. De aceea cred ca in orice situatie voi avea fericirea. Atentie, nu cred ca nu voi da peste situatii grele, sau ca nu voi suferi, ci cred ca in aceste situatii voi avea fericirea. Poate pare paradoxal, dar nu e, pentru ca daca fericirea este influentata de lucrurile exterioare atunci tu nu o vei avea niciodata. Cred ca voi avea fericirea, pentru ca m-am abonat la sursa mea, la Hristos.

Unul dintre motivele pentru care sunt crestin este acela ca, spre deosebire  de alte religii, crestnismul nu propune un set de reguli, ci o relatie. Da, ati citit bine… NU propune un set de reguli. Multi oameni cred ca si crestinismul, asemeni budismului, islamismului, si a altor religii este defapt un sistem de credinte, un cod comportamental sau chiar o filozofie. Dar in realitate nu e asa. Daca fondatori altor religii spun: „Aceste sunt invataturile mele. Crede-ti in ele si urmati-mi fliozofia.”, Hristos spune :”Urmati-ma” ( Matei 9:9) pe mine. Daca liderii altor reliligi spun: „Ce ziceti de invataturile mele, ce ziceti despre cum gandesc?”, Hristos spune: „Cine ziceti voi ca sunt?” (Luca 9:20). Intrebarea normala a unui crestin nu ar trebui sa fie: „Deci ce ar trebui sa mai fac pentru implinirea acestei ideologii?”, ci ar trebui sa fie: „Dar ce sa fac cu Isus, care se numeste Hristos?”(Matei 27:22). Motivul pentru care sunt crestin, este acela ca Hristos ma iubeste, de unde stiu? A coborat pentru mine. Si nu numai ca ne iubeste, isi doreste o relatie de dragoste, cu fiecare dintre noi. El spune ca sta la usa si bate, ” Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Isus vrea o cina romantica cu tine, Isus vrea sa te cunoasca cu adevarat. Nu trebuie sa faci nimic, el a facut deja totul, a coborat, tu doar raspunde la usa. Si raspunsul nu vine prin fapte, „ca sa nu se laude nimeni” (Efeseni 2:9), ci prin pocainta, prin credinta. Probabil imi vei spune „credinta fara fapte, moarte este” adevarat, Platon spunea ca ar fi extraordinar daca ar exista o cetate de indragostiti, pentru ca un soldat indragostit, de rusinea sotiei, nu ar putea fugi oricum de la lupta, de grija familiei si-ar da viata pe campul de lupta. Un indragostit de Hristos nu isi mai permite orice, si daca iti permiti inseamna ca ti-ai pierdut dragostea, sau poate nu ai avut-o niciodata.

Savantii lumii moderne

Posted: 23/10/2010 in Doar ganduri

Ma gandeam zilele astea, cum modernismul roman a creat atatia savanti, numai astazi cati intalnesti: ba la scoala, ba pe la colturile blocurilor, ba in grupuri de fete, ba in cele de baieti. Nici la tine in casa nu scapi de astfel de savanti. Si culmea toti vorbesc aceeasi limba. Nimic divers, toti aceasi stiinta o studiaza. Desigur domeniul de studiu e limitat, dar ei il fac sa para nelimitat. Peste tot numai destepti din astia, am impresi ca numai eu am ramas limitat mental in acest domeniu al savantilor moderni. „Intalnesc adesea indivizi din astia, intotdeauna bine informati, carora nu le scapa nimic; tot neastamparul mintii lor iscoditoare se indreapta de obicei, nestavilit, intr-o singura directie, fireste din lipsa unor interese sau preocupari mai importante”(parafrazare Dostoievski). La ce stiinta ma refer,la cea la care cei mai multi ne pricepem, acea stiinta destul de limitata, care deobicei studiaza ce a mai facut nu stiu cine de la Tv, sau ce avere are ala, sau ce operatie estetica a mai facut nu mai stiu cine. Cine este acest Nu-Stiu-Cine? Pai nu este Petre Tutea daca la el va ganditi, nici Dan Puric sau vreun altul de genul… si in nici un caz Ravenhill sau Tozer, oameni de care stiu ca nu ati auzit ca drept dovada? Niciunul din acesti oameni, ei sunt scosi din curent, ei nu fac parte din aceasta stiinta si ca drept dovada nu vor fi vreodata obiect de studiu. Acest Nu-Stiu-Cine este deobicei  un om care nu se mai chinuie sa mai inteleaga marea enigma, cat fac 2+2, in schimb e cautat de toate emisiunile. Savantii nostri par si ei foarte interesati de un studiu pe acest specimen. Desigur obiectul de studiu deobicei, nici el nu isi poate explica ce anume ii intriga pe acesti „atotstiutori” sa il studieze, si totusi pentru acesti indivizi toate informatile acumulate cu privire la diverse persoane, care ca volum ar echivala cu o intreaga disciplina stiintifica, reprezinta o reala bucurie, s-ar putea spune chiar o intreaga satisfactie spirituala. Sigur, la scara mica, si inainte noi am fost invatati sa ne uitam in curtea vecinului, dar cred ca nu gresesc cand spun ca in zilele noastre stiinta barfei si-a atins apogeul. Nu mai exista intimitate, toata lumea stie ce face celalalt, si cand spun asta deja nu ma mai refer la oamenii publici, desi as mai vrea sa revin un pic si la subiectul asta dar spre sfarsit. Ce e mai trist este ca e un curent ce a cuprins intreaga tara, si nu se mai face nimic pentru a resuscita tara asta, ba din contra asta se promoveaza peste tot, iar Romania este in continuare o tara pusa pe scandal si barfa. Sau poate nu e bine sa zic Romania, ca pare prea obiectiv, noi …e bine? Mi-e frica, pt ca nu stiu cui ma adresez,  dar o spun… TU. Oare nimic demn de atentia noastra decat oierii ce revolutioneaza matematica, sau eu mai stiu ce vedeta de la televizor care si-a facut nu stiu cate operatii estetice si s-ar putea sa aiba silicon si prin cap pe undeva. Problema nu e doar ca noi vorbim de stilul lor de viata, dar ajungem sa il practicam. Un profesor imi spunea odata, ca trebuie sa faci parte din curent, ca altfel daca esti impotriva curentului risti sa iti rupi mainile si picioarele, bine inteles era ironic, dar avea dreptate. Cine mai are curajul astazi sa mai fie impotriva curentului? Sper sa mai fie inca ceva nobil in generatia asta, care sa ii indrepte spre un scop real . Ah stiu ca poate voi parea exagerat cand spun ca ma cuprinde o adevarata intristarea, cand ma gandesc cat de mult am ajuns sa ne hranim cu imaginea noastra in fata altora, cum ne cantarim dupa canoanele altora, si totusi ne numim crestini, crestini biblici, crestini ca cei din Romani 12:2 carora li s-a spus sa nu se potriveasca chipului veacului acestuia. Oh cat sa ne mai mintim? Suntem o tara degradata, Dumnezeu sa priveasca la ruinele noastre. Va las cu un scurt clip, pe care va las libertatea sa il interpretati, dar va rog sa imi scrieti si mie ce ati inteles.

Cand tu vrei sa traiesti pentru o lume imaginara, care este atat de atractiva si se contureaza dupa placerile tale, cand vrei sa te inalti in ochii celorlalti traind dupa canoanele lor, atunci poti fi sigur ca ai murit fata de realitatea nedorita, cea izbitor de trista.