Archive for the ‘Ca pentru pocaiti’ Category

M-am gandit mult timp daca sa pun sau nu acest post. Cei drept nici nu prea am avut timp, si ii multumesc lui Larry ca el a fost consecvent cu blogul, insa eu nu am reusit si sper sa imi acceptati scuzele. Ei bine, m-am gandit la acest post in timp ce urmarea… un mersonaj ce mi-a marcat copilaria:

Nu cred ca acest post va fi lung, sunt doar cateva idei care m-au „chinuit” in ultima vreme. M-am gandit foarte mult, cum noua ca si biserica, ni s-a dat o insarcinare… Marea Insarcinare de a face ucenici, de a-i salva pe oameni de la un iad vesnic, si nu numai atat, dar sa ii ajutam sa creasca in Hristos, sa le aratam dragoste, sa le aratam pe Cel ce lucieste in noi sau ar trebui sa fie asa. Si bine inteles ca la inceput, Biserica, inflacarata pentru a indeplini planul Domnului, a staruit in lucrurile pe care Domnul i le-a dat, „Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii, si in rugaciune”(Fapte 2:42). Am pastrat teoria, si am invatat-o ca la carte, am avut un cap maaare plin de versete (daca l-am avut si pe ala), si am repetat papagaliceste atunci cand ne intreba cineva ce vom face cand dusmanul e mai puternic… „Scream mammy” (cum spunea si Timon). Am invatat totul pe din afara, si bine inteles la inceput am staruit si noi, ca fratii din Fapte in „scurry, sniff, flinch”- ul spiritual. Insa cu timpul am inceput sa uitam sa mai traim teoria ,care a devenit un automatism in vorbire. Am inceput sa dansam, si sa avem impresia ca totusi suntem de paza. Am imprumutat noi metode de a face lucrurile, noi nu ne mai concentram pe cum sa creem relatii(legatura frateasca), ci ne concentram pe cum sa iesim mai in fata, nu ne mai concentram pe cum sa creem dialoguri intre noi si altii ne concentram pe cum sa creem monologuri. Incerc sa fiu subtil, din rusine, dar cine are „urechi de auzit, sa auda”. Am imprumutat o noua cruce de la fratii pagani,una care sa poata fi vizibila si pipaita, ca sa nu mai trebuiasca sa o aratam prin viata noastra, un cioplita in lemn, mai bine decat in inima noastra. O cruce mica, ca sa se vada mana mare a omului care o tine. O cruce cat mai mica, pe care chiar daca nu mai e Hristos, noi o acceptam asa. O cruce care nu te mai chinuie, nu te mai cicale, o cruce care ne usureaza sarcina, o cruce care nu iti mai cere sa iesi din mediul tau de confort, si sa arati dragoste fata de ceilalti, o cruce care nu ne mai obliga sa ne mai cunoastem unii pe altii in biserica, o cruce care te face sa te simti confortabil pe scaunul tau, in timp ce asculti un alt monolog. O cruce care nu iti cere efortul de a gandii, ci o cruce care iti atrofiaza mintea cu o simpla idee „crede si nu cerceta” sau „ramaneti la ce ati primit”, bine inteles primul nici nu il gasim prin biblie ( in biblie scrie „cercetati scripturile”, s.am.d.), cat despre al doilea se refera la continut si nu la forma. Noi am primit versetul din Fapte 2:42 si se pare ca l-am cam pierdut pe drum. Aceasta cruce nu mai trebuie purtata in spate pana pe dealul Golgotei, ci o poti purta foarte simplu 2-3 ore, de acasa pana la prima cladire pe care scrie biserica, si in mijlocul careia sta si biserica, si altii… Bine inteles dupa trei ore, cei mai multi o dam jos, nu cumva sa ne doara prea tare gatul, si asa l-a durut destul de tare pe Hristos spatele brazdat de bice, dupa ce a carat crucea aia. Oh… haideti sa ne intoarcem inapoi la straja, ce spuneti? Stiu ne place sa dansam, necesita mai putin efort, si ne ridica in slavi cuvintele pe care le canta inimile noastre. Dupa acest dans aproape ca ne credem in stare ca putem lupta si singuri, ca nu mai e nevoie de rugaciune. Haideti sa ne oprim din hula „spirituala” si sa incepem di nou straja, pana nu vin hienele.