Archive for the ‘Adevarul prin ochii lui Larry’ Category

Are Cosmosul nevoie de o cauza?

 

Doi oameni care se plimbau printr-o padure au dat peste o sfera de sticla, aflata pe un covor de muschi. Nu se auzea nimic in afara de zgomotul pasilor lor si nu se vedea tipenie de om, dar pornind de la existenta sferei, amandoi au presupus imediat ca ea a fost pusa acolo de cineva. Unul dintre ei era un cercetator sceptic, educat in conceptia  moderna a originilor, iar celalat era un om de rand.

Acesta din urma l-a intrebat pe primul:

–          Dar daca sfera ar fi mai mare, sa zicem de vreo 5 metri, ai mai crede si atunci ca a fost pusa acolo de cineva?

–          Bineinteles, a spus cercetatorul.

–          Dar, daca sfera ar fi uriasa, daca ar avea un diametru de 2km? a continuat omul.

 

Prietenul lui i-a raspuns ca asta ar insemna nu numai ca cineva a pus-o acolo, dar ca ar trebui sa cerceteze de ce anume a pus-o acolo.

Apoi omul nostru de rand s-a aventurat sa-i mai puna inca o intrebare:

–          Dar daca sfera ar fi la fel de mare ca Universul, si atunci ar avea nevoie de o cauza?

–          In nici un caz! i-a retezat-o scepticul. Universul exista pur si simplu.

 

Este oare credibila afirmatia lui Bernard Russel ca „ Universul exista, pur si simplu”, si nu are nevoie de o cauza? Daca sferele mici au nevoie de o cauza si daca sferele mari au nevoie de o cauza, oare cea mai mare sfera nu are nevoie de nici o cauza?

Daca Universul nu are inceput, Carl Sagan a avut dreptate cand a spus „ Cosmosul este tot ce este, tot ce a fost si tot ce va fi vreodata”.

Cosmologii naturalisti ne spun ca fie Universul vine din nimic si se indreapta spre nimic, fie el a existat dintotdeauna.

Dar am observat ca unul dintre cele mai puternice principii, care sta chiar la baza actului stiintific, este principiul cauzei si efectului, care stipuleaza ca orice eveniment are nevoie de o cauza adecvata; iar EFECTUL este INTOTDEAUNA inferior calitativ sau cantitativ CAUZEI sale.

Demersul stiintific e redus la absurd prin negarea acestui principiu universal, deoarece fara acest principiu nu ar mai exista actul stiintific (stiinta exista deoarece face legatura logica intre cauza si efect).

Am observat deasemenea faptul ca principiul cauzalitatii se poate aplica DOAR la lucrurile FINITE, deoarece putem vorbi de INCEPUT doar in domeniu finitului si nicidecum in domeniu infinitului.

Conceptul de D-zeu nu apartine categoriei spatio-temporale, deaorece daca el este CAUZA PRIMARA, atunci IN MOD OBLIGATORIU, el exista dinainte de aparitia Universului spatio-temporal.

Indiferent ce ar incerca unii dintre oamenii de stiinta evolutionisti, pentru a nega necesitatea unei CAUZE TRANSCEDENTALE, pentru Universul existent, eforturile lor nu reusesc sa acopere fisurile evidente ale logicii lor. De aceea alti oameni de stiinta evolutionisti incearca sa aduca in discutie ideea de MULTIVERS, tocmai pentru a oferi o explicatie CAUZEI Universului. Astfel s-a vorbit de „teoria corzilor vibrante (stringuri)”, apoi de „ teoria planurilor vibrante”, a caror ciocnire ar fi produs Big Bangul…

Ceea ce nu sesizeaza cei mai multi este faptul ca aceste teorii nu au nimic comun cu stiinta, deoarece NU POT FI DOVEDITE SAU OBSERVATE. Ele sunt doar presupuneri. Poti ALEGE sa crezi in ele, dar nu le poti dovedi folosind METODA stiintifica.

Dar, nu aceasta este obiectul dezbaterii de azi, ci faptul ca Universul necesita o CAUZA superioara lui cantitativ sau calitativ.

De curand mi-a picat in mana o carte interesanta (pe care nu am citit-o integral, inca), numita „Fizica Nemuririi” (Ed. Tehnica, Bucuresti, 2008) scrisa de Frank J. Tipler, un tip interesant, cu doctorat in fizica si profesor de fizica-matematica la Universitatea Tulane. Din 1981 si pana in prezent a lucrat la elaborarea principalelor implicatii ale cercetarilor sale, si anume ca mecanica cuantica si teoria relativitatii generalizate cer ca Singularitatea Cosmologica – Cauza prima, necauzata – sa constea din trei persoane si o singura cauza. Aceste rezultate au fost recent reunite intr-o carte de popularizare publicata in 2007 cu titlul  The Phisics of Christianity .

Iata cateva afirmatii ale sale din prefata cartii:

„  Asa cum am spus mai sus, cand am inceput cariera de fizician, nu mi-am imaginat niciodata ca voi scrie intr-o zi ca fizician, faptul ca cerurile exista si ca fiecare dintre noi ne vom bucura de viata dupa moarte. Dar iata-ma scriind ceea ce eu-l meu mai tanar ar privi ca pe un nonsens stiintific. Si iata-ma aici – caci sunt fizician si nu pot face altfel…”

„ Noi fizicienii, suntem un grup extrem de arogant de discipoli. Aroganta noastra provine din perceptia simplificatoare ca stiinta noastra este fundamentala, precum si din realizarile noastre indiscutabile din ultimile cateva secole… Surprinzator, ca unul care si-a consumat intreaga  viata pentru fizica, deci ca un fizician manque, eu nu impartasesc aceasta aroganta. In publicatiile mele anterioare despre religie si fizica, am incercat sa ascund aceasta aroganta (fara prea mare succes). Totusi in aceasta carte (Fizica Nemuririi) nu m-am sinchisit prea mult, deoarece in principal, aceasta tainuire m-a impiedicat in trecut sa prezint cazul cel mai puternic de reductionism. Si reductionismul este adevarat. In plus, acceptarea reductionismului permite sa integram total religia si stiinta.

Multi dintre confratii mei fizicieni m-au avertizat serios sa evit utilizarea cuvintelor de tipul „Dumnezeu”, „rai”, „liber arbitru” si alte asemenea (deci exista un fel de presiune in lumea stiintifica  n.a.)… O alta ratiune a sfatului lor bineintentionat este acela ca prietenii mei fizicieni sunt atei, ca regula generala, si care cred ca religia este un fenomen al viziunii despre lume, prestiintific. Ei sunt convinsi ca ipoteza existentei lui Dumnezeu este una care a fost infirmata demult.

Pe de alta parte, noi fizicienii constatam uneori ca teorii demult respinse, trebuie la un moment dat reconsiderate. Copernic era perfect constient ca dezgroapa o teorie care a fost respinsa de astronomi cu aprope doua mii de ani inainte. Studentul sau Rheticus scria in 1953: „ Profesorul meu (Copernicus) este convins, totusi, ca metoda respectiva a dominatiei soarelui pe taramul naturii trebuie reinviata…”

Este timpul ca oamenii de stiinta sa reconsidere ipoteza existentei lui Dumnezeu. Sper ca aceasta carte sa-i convinga. A sosit vremea ca teologia sa fie absorbita de fizica, sa faca Raiul la  fel de real cum este si un electron.”

In aceasta carte, autorul prezinta o descriere a Teoriei Punctului Omega, care este o teorie fizica testabila pentru un Dumnezeu omniprezent, omniscient, omnipotent…

Autorul nu faca apel la revelatie ci la rezultatele consistente ale stiintei fizice moderne si va apela doar la ratiunea cititorului.

Cumva, as dori sa inchei aceasta serie despre Origini, deoarece nu cred ca are rost sa o lungesc mai mult de atat. Sper ca aceasta abordare (limitata si datorita timpului disponibil) sa deschida noi orizonturi de abordare a problemei, pentru cititorul onest.

In urmatoarele posturi as vrea sa trec in revista cateva dovezi ale invierii lui Iisus Hristos (stiu ca suna aberant pentru unii), dar in felul acesta voi largii cumva sfera abordarii logice a crestinismului si a afirmatiilor sale de baza.

Va urez o saptamana fara probleme majore.

Dupa cum v-am promis iata si continuarea

Mai multe probleme!

Oamenii de stiinta au descoperit ca intr-o celula, sunt mii de asa-numite “masinarii bio-chimice). Ele trebuie sa fie complete, altfel celula nu poate functiona. Lucruri pe care le consideram foarte simple, ca abilitatea de a percepe lumina si a o transforma in impulsuri electrice, sunt in fapt foarte complicate.

Din moment ce viata este construita pe aceste “masini”, ideea ca procesele naturale ar fi putut crea un sistem viu este nesustenabila. Dr. Michael Behe, biochimist, (Vezi The mouse trap man) foloseste termenul de “complexitate ireductibila” in descrierea acestor “masini” bio-chimice.

“… sisteme de o complexitate ingrozitoare, ireductibila locuiesc in celula. Realizarea consecintelor este ca viata a fost proiectata de o fiinta inteligenta ne socheaza, in secolul XX, cand ne-am obisnuit cu ideea ca viata a aparut ca un simplu proces natural. Dar alte secole au avut parte de socurile lor, si nu exista nici un motiv pentru care noi sa prespunem ca noi ar trebui sa scapam. “ (1)

Richard Dawkins a admis aceasta problema a nevoii unor “masinarii” pentru aparitia vietii:

“Teoria ceasornicarului orb este extrem de puternica, daca ni se permite sa presupunem replicarea si de aici selectia cumulativa. Dar daca replicarea necesita masinarii complexe, din moment ce  stim ca singura cale de existenta a unor masinarii complicate este selectia cumulativa, avem o problema.” (2)

O problema intr-adevar! Cu cat analizam mai mult mecanismele vietii, cu atat mai complicate le descoperim, si cu atat mai mult descoperim ca viata nu putea sa apara de la sine. Nu este nevoie numai de o sursa de informatie, dar si de “masiniariile” complexe ale chimiei vietii, chiar de la inceput.

O problema si mai mare!

Unii insista in continuare ca masinaria primei celule putea sa apara din intamplare. De exemplu, spun ei, prin extragerea aleatoare a literelor alfabetului dintr-o palarie, cateodata vom obtine un cuvant simplu ca “BAT ( traducerea din engleza – liliac)” (3) Asadar, luand in calcul perioade lungi de timp, de ce nu ar fi putut ca informatia complexa sa apara intamplator?

Totusi, ce ar insemna acest cuvant pentru un german sau pentru un chinez? Ideea este ca ordinea literelor este fara sens, daca nu exista o conventie lingvistica si un sistem de traducere care sa ii ofere un sens!

Intr-o celula, exista un astfel de sistem (alte molecule) care traduce secventa ADN. ADN-ul fara sistemul de traducere este fara sens, iar aceste sisteme nu ar exista fara ADN.

O alta complicatie ar fi faptul ca masinaria de traducere, care citeste ordinea literelor din ADN, este ea insasi specificata in ADN. Este inca una din acele masinarii care trebuie sa fie complet functionala, altfel viata nu ar functiona.

Poate informatia sa apara din non-informatie?

Dr Werner Gitt, director si profesor la Institutul Federal German pentru Fizica si Tehnologie, afirma foarte clar ca unul dintre lucrurile foarte clar pe care le stim, este ca informatia nu poate aparea din haos, intamplator. Intotdeauna este nevoie de informatie suplimentara pentru a produce informatie, si in esenta informatia este un rezultat al inteligentei:

“Un cod este intotdeauna rezultatul unui proces mental (are nevoie de o origine inteligenta sau inventator)…  Ar trebui subliniat ca materia nu este capabila sa genereze nici un cod. Toate experimentele indica ca este nevoie de o fiinta inteligenta, care isi exercita vointa libera, constiinta si creativitatea.” (4)

“Nu se cunoaste nici o lege naturala prin care materia sa dea nastere informatiei, nici un proces fizic sau fenomen material care sa poate reusi acest lucru.” (5)

Care este sursa informatiei?

Putem astfel deduce ca enorma cantitate de informatie continuta in fiintele vii trebuie sa aiba o origine inteligenta, care trebuie sa ne fie cu mult superioara, asa cum oamenii de stiinta descopera in fiecare zi. Dar unii ar putea spune ca o astfel de sursa, ar fi trebuit sa fie cauzata de ceva cu si mai multa informatie/inteligenta.

Totusi, daca am gandi asa, ne-am putea intreba de unde a aparut acesta inteligenta superioara? Si cea care a creat-o?… si am putea extrapola pentru totdeauna, la infinit, doar daca….

Doar daca ar exista o sursa a inteligentei infinite, dincolo de intelegerea noastra finita. Dar nu asta ne indica Biblia cand afirma “La inceput Dumnezeu….”? Dumnezeul Bibliei este neindoielnic o fiinta infinita, neconstransa de limitarile spatiale, temporale, cognitive sau oricare alte limitari.

Care este pozitia aparabila din punct de vedere logic? – ca materia exista din eternitate (sau a aparut spontan, fara nici un motiv), si apoi s-a auto-aranjat de una singura, in sisteme informationale impotriva tuturor observatiilor stiintifice? Sau ca o fiinta cu inteligenta infinta (6), a creat sistemele informationale pentru ca viata sa exista, in acord cu observatiile stiintifice?

Raspunsul pare evident, atunci de ce nu toti oamenii inteligenti accepta? Michael Behe raspunde:

“Multi oameni, incluzand multi oameni de stiinta importanti si respectati, pur si simplu nu doresc sa fie ceva dincolo de natura. Ei nu vor ca o fiinta supranaturala sa afecteze natura, indiferent cat de scurta sau constructiva ar putea fi aceasta interactiune. Cu alte cuvinte…. ei aduc un abordare filozofica a priori a stiintei, care restrange ce fel de explicatii vor accepta pentru lumea fizica. Cateodata aceasta duce la comportamente destul de ciudate.” (7)

Ideea de baza este urmatoarea: Daca acceptam ca exista un Dumnezeu care ne-a creat, atunci acest Dumnezeu are drept asupra noastra. In consecinta are dreptul sa stabileasca regulile dupa care sa traim. In Biblie, El ne reveleaza ca noi suntem intr-o stare de rebeliune impotriva Creatorului nostru. Din cauza acestei rebeliuni, numite pacat, trupurile noastre fizice sunt condamnate la moarte – dar vom trai in continuare, fie cu Dumnezeu, fie fara El intr-un loc al judecatii.

Vestea buna este ca El, Creatorul nostru, ne-a oferit prin crucea lui Isus Cristos, o cale de izbavire din pacatul rebeliunii, pentru ca cei care vin la El in credinta, in pocainta fata de pacat, sa primeasca iertarea unui Dumnezeu Sfant si sa petreaca vesnicia cu Domnul lor.

Deci cine l-a creat pe Dumnezeu?

Prin definitie, o fiinta infinita, eterna, care a existat dintotdeauna  – nimeni nu l-a creat pe Dumnezeu. El este cel care este – marele “Eu sunt” al Bibliei (8). El este in afara timpului, de fapt El a creat timpul.

Ai putea spune, “Dar asta inseamna sa accept asta prin credinta, pentru ca nu pot intelege.”

In cartea Evrei ni se spune “Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

Dar aceasta nu este credinta oarba, asa cum cred unii. De fapt, evolutionistii care il neaga pe Dumnezeu au o credinta oarba – ei cred ceva impotriva stiintei – si anume ca informatia a aparut din haos, prin intamplare.

Credinta crestina nu este o credinta oarba – ea este aparabila logic. De aceea Biblia ne spune foarte clar, ca oricine nu se increde in Dumnezeu nu are nici o scuza:

“În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;” (Romani 1:20)

 

Refereinte si note:

  1. M. Behe, Darwin’s Black Box, The Free Press, New York, 1996, pp. 252–253.
  2. Ref. 4, pp. 139–140.
  3. In fapt, generarea cuvintelor este mult mai simpla decat aceea a propozitiilor si paragrafelor. Calcule simple arata ca si un miliard de ani nu ar fi suficienti pentru generarea unei singure “propozitii” a unei proteine.
  4. W. Gitt, In the Beginning there was Information, CLV, Bielenfeld, Germany, pp. 64-7
  5. Ref. 15, p. 79
  6. Astfel capabil de a genera informatie infinita, si in mod cert, enorma, desi finita, informatie necesara vietii.
  7. Ref. 12, p. 243
  8. Exod 3:14; Iov 38:4; Ioan 8:58, 11:25, etc.

In aceasta postare vreau sa va transmit un articol preluat integral de pe net…

In viata de zi cu zi, cam totul pare sa aiba un inceput. De fapt, legile stiintei arata ca pana si lucrurile care par sa nu se schimbe, de-a lungul vietii noastre, cum ar fi soarele si restul stelelor, se consuma incet. Soarele isi consuma combustibilul intr-o rata de milioane de tone pe secunda – cauza datorita careia nu poate rezista la infinit, si automat trebuie sa aiba un inceput. Acelasi lucru este valabil pentru tot universul.

Asa ca atunci cand crestinii afirma ca Dumnezeul Bibliei a creat intreg universul, unii ar putea pune o intrebare care pare logica, adica “Dumnezeu cum a aparut?”

Biblia spune foarte clar, in mai multe locuri ca Dumnezeu este in afara timpului. El este etern, fara inceput si fara sfarsit – El este infinit! El stie toate lucrurile, avand o inteligenta infinta. (1)

Este logic? Poate stiinta moderna accepta o asemenea notiune? Si cum ai recunoaste dovezile in favoarea unui Creator inteligent?

Recunoscand inteligenta

Oamenii de stiinta se entuziasmeaza cand gasesc, intr-o pestera, unelte din piatra, deoarece acestea vorbesc despre inteligenta – un creator. Nu puteau sa apara de la sine. Cum nimeni nu ar putea crede ca sculptura de pe Mt Rushmore, reprezentand figurile presedintilor americani ar fi produsul a milioane de ani de eroziune fortuita.  Putem recunoaste design-ul – dovada manifestata a inteligentei – in toate obiectele create de om.

In mod similar, ne putem reaminti de faimosul argument al lui William Paley, “un ceas implica si un ceasornicar”.(2). Cu toate acestea, astazi, o mare parte din oameni, incluzand oameni de stiinta, cred ca toate plantele si animalele, inclusiv incredibil de complexele creiere al oamenilor care construiesc ceasuri, masini,etc., nu au fost proiectate de un Dumnezeu inteligent ci au aparut dintr-un proces evolutionar neinteligent. Dar este aceasta o pozitie argumentabila?

Design-ul in lucrurile vii

Dr. Michael Denton, specializat in biologie moleculara, scriind ca agnostic, a concluzionat:

“Pe langa nivelul de ingeniozitate si complexitate prezentat de masinaria moleculara a vietii, chiar si cea mai avansata tehnologie ( a secolului XX) pare stangace… Este o iluzie sa credem ca in acest moment suntem constienti de mai mult de o mica fractiune din totalul design-ului biologic. In practica, in fiecare camp al cercetarii biologice fundamentale, sunt descoperite noi trepte de complexitate si design, intr-un ritm aflat in accelerare continua.” (3)

Renumitul cruciat al darwinismului si ateismului, Prof. Richard Dawkins, afirma:

“Am constatat ca fiintele vii sunt atat de frumos “create” incat este improbabil sa fii aparut din intamplare.” (4)

Astfel chiar si cei mai inflacarati atei, admit ca tot ce ne inconjoare denota un design. Pentru un crestin, designul pe care il vedem peste tot in jurul nostru, este in total acord cu explicatia biblica conform careia Dumnezeu a creat totul.

Totusi, evolutionisti ca Dawkins, resping ideea unui Creator. El comenteaza (sublinere adaugata de autor):

In ciuda tuturor aparentelor, singurul ceasornicar din natura, este reprezentat de fortele oarbe ale fizicii, desfasurate intr-un mod cu totul special. Un ceasornicar adevarat are viziune: el proiecteaza rotite si resorturi, planifica conectarea lor, luand in calcul viitoarea lor utilitate. Selectia naturala, procesul orb, inconstient, automat descoperit de Darwin, si care acum stim ca este explicatia pentru existenta si aparenta forma utila a tuturor formelor de viata, nu are un scop… Nu are ratiune…. Nu planifica pentru viitor…. este ceasornicarul orb.” (5)

Selectia si design-ul

Viata este construita pe informatie, continuta in molecula ereditatii, ADN-ul. Dawkins crede ca selectia naturala (6) si mutatiile (greseli oarbe, fara sens in ADN) asigura impreuna mecanismul responsabil de producerea a vaste cantitati de informatii necesare pentru aparitia fiintelor vii. (7)

Selectia naturala este un proces logic, care poate fi observat. Totusi, selectia nu poate opera decat cu informatia deja continuta in gene – nu produce informatii noi. (8) In fapt, aceasta este conforma cu descrierea biblia a originilor: Dumnezeu a creat specii distincte de animale si plante, fiecare fiind capabila de reproducere cu exemplare din propria specie.

Se poate observa o variatie foarte mare in cadrul unei specii, ca rezultat al selectiei naturale. Ca exemplu, cainii dingo, lupii si coiotii s-au dezvoltat de-a lungul timpului ca rezultat al selectiei naturale care opera in cadrul informatiilor stocate in genele speciei lup/caine.

Dar nu s-a adaugat produs informatie noua – aceste varietati au rezultat din rearanjarea si sortarea informatiei prezente initial in cadrul speciei. O specie nu a fost niciodata observata transformandu-se in cu totul alta specie, cu informatii genetice noi care nu existau inainte!

Fara o cale de a creste cantitatea de informatie, selectia naturala nu va functiona ca mecanism pentru evolutie. Evolutionistii sunt de acord cu aceasta, dar sustin ca mutatiile, cumva, ofera noile informatii pe baza carora sa actioneze selectia naturala.

Pot mutatiile sa produca informatie noua?

De fapt, raspunsul este acum clar, nu! Dr. Lee Spetner, un om de stiinta care a predat teoria informatiei si comunicarii la Universitatea John Hopkins, afirma urmatoarele in cartea sa:

“In acest capitol voi aduce cateva exemple de evolutie, [exp. presupuse exemple de evolutie], in particular mutatii, si voi arata ca informatia nu este sporita…. Dar in toata lectura pe care am citit-o in literatura stiintifica, nu am descoperit niciodata o mutatie care sa adauge informatie. (9)

Toate mutatiile care au fost studiate la nivel molecular, au dat dovada de material genetic redus si nu crescut. (10)

Teoria ND  (neo-darwiniana) ar trebui sa explice cum informatia necesara vietii a fost crescuta prin evolutie. Diferenta biologica esentiala intre oameni si bacterii este informatia continuta in gene. Toate celelalte diferente biologice provin din aceasta. Genomul uman contine mult mai multa informatie decat genomul bacterial. Informatia nu poate fi crescuta prin mutatii care o pierd. O afacere nu poate fi profitabila, mergand constant in pierdere.” (11)

Oamenii de stiinta evolutionisti nu pot ocoli concluziile la care multi dintre ei, inclusiv Dr Spetner, au ajuns. Mutatiile nu actioneaza ca mecanism de alimentare a procesului de evolutie



Refereinte si note:

  1. Psalmul 90:2, 106:48, 147:15. Notati ca numai lucrurile care au inceput, au nevoie si de o cauza. Vezi J. Sarfati – If God created the universe, then who created God?, CEN Technical Journal 12(1) 20-22, 1998
  2. W. Paley, Natural Theology, 1802. Reprinted in 1972 by St Thomas Press, Houston, Texas.
  3. M. Denton, Evolution: A Theory in Crisis, Adler and Adler, Maryland, p. 342, 1986
  4. R. Dawkins, The Blind Watchmaker, W.W. Norton & Co, N.Y., p. 43, 1987.
  5. Ref. 4, p. 5.
  6. Selectia naturala – concept conform caruia unele exemplare dintr-o populatie, vor fi mai putin apte de supravietuire/reproducere, decat altele asemanatoare.
  7. Vezi C. Wieland – Stones and Bones, Creation Science Foundation Ltd, Australia, 1995, and G. Parker, Creation:Facts of Life, Master Books, Green Forest Arkansas, 1996
  8. L Lester si R. Bohlin – The Natural Limits to Biological Change, Probe Books, Dallas Texas, pp. 175–6, 1989.
  9. L. Spetner, Not by Chance, The Judaica Press Inc, Brooklyn, New York, pp. 131–2.
  10. Ref. 9, p. 138.
  11. Ref. 9, p. 143.

Iata-ne si la a cincea aparitie si ma intreb daca cineva mai urmareste firul logic. Suntem parte a generatiei instant sau shortcut, iar noi vrem raspunsuri facile si rapide. Problema este ca atunci cand avem un astfel de subiect, nu exista raspunsuri instant. Obisnuiti mai mult cu tabloidele si analiza detaliata si superinteligenta a ceea ce  Petcu numea viata lui NuStiuCine, obosim destul de rapid atunci cand trebuie sa platim atentie la ceva mai greu, vreme mai indelungata.

Oricum… eu continui.

Una din intrebarile favorite ale evolutionistilor este aceasta: ,, Cine l-a creat pe D-zeu?”

Problema cu o astfel de intrebare este aceea ca incurca categoriile. Aceasta intrebare este legata de timp, deci este o intrebare temporala, care are sens si rost atunci cand ne aflam in domeniul spatio-temporal, pe cand D-zeu este in afara spatiului si timpului, deoarece se presupune ca El le-a creat, deci nu poate fi definit de nici o categorie spatio-temaporala. O astfel de intrebare ar fi similara cu intrebarea ,,Cati metri are un litru de apa?”.

O alta problema cu o astfel de intrebare este aceea ca ea nu-i absolva cu nimic pe evolutionisti, deoarece, chiar daca ei nu cred in D-zeu, totusi trebuie sa creada intr-o Cauza Primara necauzata. Sau vor trebui sa postuleze ideea unui Univers vesnic, fara inceput.

Problema cu o astfel de abordare este ca rupe simetria unei gandiri care spune ca ,,daca ceva are un sfarsit, atunci trebuie sa aiba si un inceput, deoarece nimic vesnic nu are sfarsit.”

Adica, evolutionistii nu pot sa afirme pe de o parte ca Universul este vesnic si nu are inceput, iar pe de alta parte sa afirme ca Universul va avea un sfarsit ca urmare a entropiei sau mortii termice (unii chiar au facut calcule).

Deci fie ca vrem sau nu, suntem condusi la ideea unei Cauze care a generat Universul actual.

Aici creationistii utilizeaza legea stiintifica a cauzei si efectului. Aceasta lege, care este universal acceptata si folosita in toate domeniile stiintei, considera fiecare fenomen ca fiind efectul unei cauze.

Nici un efect nu este vreodata cantitativ ,,mai mare” sau calitativ ,,superior” cauzei sale. Un efect poate fi mai mic sau inferior cauzei sale, dar niciodata mai mare sau superior.

Utilizand aceasta gandire cauzala, creationistul observa urmatoarele:

  1. 1. Cauza primara a spatiului nelimitat… trebuie sa fie infinita;
  2. 2. Cauza primara a timpului nesfarsit… trebuie sa fie eterna;
  3. 3. Cauza primara a energiei neincatusate… trebuie sa fie omnipotenta;
  4. 4. Cauza primara a interrelatiilor universale… trebuie sa fie omniprezenta;
  5. 5. Cauza primara a complexitatii imfinite… trebuie sa fie omniscienta;
  6. 6. Cauza primara a valorilor morale… trebuie sa fie morala;
  7. 7. Cauza primara a valorilor spirituale… trebuie sa fie spirituala;
  8. 8. Cauza primara a personalitatii umane… trebuie sa fie o Personalitate;
  9. 9. Cauza primara a inteligentei… trebuie sa fie Inteligenta;

10. Cauza primara a vietii… trebuie sa fie Vie;

11. Cauza primara a dragostei… trebuie sa fie iubitoare; etc…

Deci Cauza Primara a realitatii universale (pe baza legii stiintifice a Cauzei si Efectului) trebuie sa fie  Infinita, Eterna, Omnipotenta, Omniprezenta, Omniscienta, Morala, Spirituala, Inteligenta, Vie, Iubitoare, o Persoana.

Acum, voi puteti numi aceasta Cauza Primara cum doriti, dar Biblia o numeste D-zeu.

Probabil, abia acum unii dintre voi intelegeti de ce am insistat pe o abordare pas cu pas a problemei, deoarece incet dar sigur, argumentele modelului creationist, atunci cand sunt cumulate, detin o forta fantastica.

Abordarea fragmentara si lipsita de coerenta pe termen lung, nu foloseste nimanui. Sunt constient ca si aceste afirmatii pot da nastere la tot felul de intrebari de clarificare, sau la tot felul de divagatii, dar eu doresc sa fac o prezentare de ansamblu a modelului creationst , ceea ce va duce implicit la o trecere in revista doar a aspectelor importante, fara a intra in detalii (neavand timpul necesar). Ceea ce sper, este ca aceasta abordare sa deschida perspective noi macar la unii dintre voi.

Un noua piesa pentru a ne intregi imaginea de ansamblu asupra stiintei, prezentata de Larry:

Cele doua modele ale originilor pot fi comparate intai de toate luand in considerare explicatiile pe care le furnizeaza legat de originile materiei, energiei si a legilor naturii.

Modelul evolutionist presupune ca universul poate fi explicat in functie de legile naturale si de procesele naturale. Din punctul de vedere al evolutionistilor, universul este de sine statator si nu are nevoie de o interventie externa de natura supranaturala.

La fel, chiar si legile naturii trebuie sa se fi dezvoltat pe aceeasi baza naturalista, iar materia si energia trebuie sa fi evoluat cumva de la o stare primara haotica la actuala structura complexa

Modelul creationist presupune ca universul a fost pur si simplu chemat la existenta de un Creator atotputernic si atotstiutor. Materia, energia si chiar si legile naturale au fost create special.

Conform modelului de baza evolutionist ar trebui ca materia, energia si chiar legile naturii sa fie inca intr-un proces evolutiv, deoarece nu exista nici un agent extern care sa opreasca aceasta evolutie.

Conform modelului de baza creationist ar trebui ca legile naturii, precum si natura fundamentala a materiei si energiei sa nu se mai schimbe acum deloc. Ele au fost create iar acum sunt conservate.

Cum se preteaza cele doua preziceri la realitatea observata?

Din observatiile facute pana acum, prezicerile modelului creationist sunt cele care se confirma, anume, atat structura fundamentala a materiei si energiei, cat si legile fundamentale ale naturii sunt constante.

Nu exista pana acum nici cea mai mica indicatie rezultata din observatia stiintifica (nu ipoteze sau presupuneri) ca aceste entitati ar evolua in vreun fel.

Cu alte cuvinte, legea gravitatiei, legile termodinamicii, legile miscarii si toate celelalte legi cu adevarat fundamentale, par sa fi functionat intotdeauna exact la fel ca in zilele noastre, contrar prezicerilor modelului evolutionist fundamental.

Tot astfel, constanta materiei si energiei este atat de sigura, incat doua dintre cele mai importante legi in stiinta sunt Legea conservarii masei si Legea conservarii energiei.

Pare sa fie sigur, in masura in care stiinta poate sa fie sigura, ca legile de baza ale naturii nu sunt intr-un proces de continua evolutie, ci, mai degraba de conservare si stabilitate exact cum a prezis modelul creationist.

Desigur ca aceste aspecte ar putea fi incluse si in modelul evolutionist, dar numai cu pretul introducerii in el a unei presupuneri secundare, si anume, ca legile si-au incheiat evolutia lor la o anumita data in trecut, si de atunci sunt stabile.

Dar ceea ce trebuie subliniat este faptul ca evolutionistii trebuie sa explice cum s-a intamplat asta, pe cand creationistii prezic aceasta.

Prin urmare modelul creationist pare sa fie un model superior celui evolutionist, cel putin in privinta aceasta.

Daca nu ar fi aceasta fobie la gandul existentei unui Creator, modelul creationist ar fi acceptat cu usurinta.

Dar unii considera ca este mai ,,stiintific” sa crezi in Atomul Primordial, aparut de nicaieri, cauzat de nimic si explodand fara nici o cauza, decat sa crezi intr-un Creator Transcendent, care a generat timpul si spatiul, etc…

Vom continua explorarea noastra in postul viitor.

Pana atunci va doresc sa va descurcati cat mai bine in tara noastra, tara unde orice este posibil!!!

In postul trecut am aratat faptul ca in ciuda modei de a considera aderenta la evolutie ca fiind stiintifica iar aderenta la creatie ca fiind religioasa (indiferent ce inteleg unii prin asta), de fapt nici una din partide nu poate demonstra prin metoda stiintifica validitatea propriei alegeri, deoarece nimeni nu poate repeta in conditii de laborator ,,originile”.

Dar, asta nu inseamna insa ca noi nu putem discuta problema aceasta in mod stiintific si obiectiv. Dimpotriva este extrem de important sa facem lucrul acesta, daca vrem sa intelegem cu adevarat problema aceasta vitala a originilor si sa ajungem la o baza satisfacatoarea pentru ,,credinta” care trebuie sa ne-o punem in cele din urma in una din cele doua conceptii.

Metoda cea mi buna recomandata de unii oameni de stiinta este aceea de a gandi in termenii a doua modele stiintifice:

  1. 1. Modelul evolutionist;
  2. 2. Modelul creationist.

Un ,,model” este un cadru conceptual, un sistem de gandire ordonat, in cadrul caruia ganditorul incearca sa coreleze datele observabile si chiar sa prezica anumite date.

De ce sa facem aceasta?

Deoarece atunci cand exista modele alternative, acestea pot fi comparate, pentru a se constata capacitatea fiecaruia de a face astfel de corelari de date. Din start trebuie sa ne asteptam ca nici unul din modele sa nu poata explica totul (deoarece cunoasterea actuala este limitata), dar modelul prin care se poate explica cel mai plauzibil, un numar mai mare de date, are sansa sa fie cel mai aproape de adevar.

De fapt, doar in felul acesta se poate emite o judecata cat de cat echilibrata… cand cele doua modele sunt prezentate in paralel, la acelasi nivel,  si fara nici o discriminare.

La ora actuala asa ceva nu exista in emisiunile stiintifice pentru publicul larg, deci nu este de mirare ca evolutionismul ne-a impregnat cultura, iar ,,zicerile” sale au devenit dogme acceptate pe nerasuflate de catre cei mai multi.

In abordarea noastra vom cauta sa facem ceea ce am zis mai sus.

  1. 1. Modelul evolutionist – presupune un univers de sine statator, in care legile sale interne dezvolta totul catre nivelele mai inalte de organizare; particulele evolueaza in elemente, elementele in substante chimice complexe, substantele chimice complexe in sisteme vii simple, formele de viata simple in viata complexa, si viata animala complexa in om.
  • In rezumat, evolutia este : naturalista, de sine statatoare, lipsita de scop, directionala, ireversibila, universala si continua.
  1. 2. Modelul creationist – presupune o perioada de creatie special la inceput, in timpul careia toate legile si categoriile fundamentale ale naturii, inclusiv speciile majore ale plantelor si ale animalelor, si omul, au fost aduse in fiinta prin procese speciale creatoare si de integrare, care nu mai opereaza acum. Odata creatia terminata, aceste procese de creatie au fost inlocuite de procese de conservare, care au fost concepute de Creator pentru a intretine si a mentine sistemele de baza pe care le-a creat El. Ca un adaos la conceptul primar al unei creatii complexe urmata de conservare, modelul creationist presupune un principiu fundamental al dezintegrarii care opereaza acum (deoarece orice schimbare semnificativa intr-o creatie primara perfecta trebuie sa fie in directia imperfectiunii).
  • In rezumat, modelul creationist implica un proces de creatie speciala care este: supranaturala, directionata din exterior, avand scopuri precise (teleologica), si incheiata. La fel ca si evolutia, modelul creationist se aplica universal si este ireversibil din punct de vedere directional, dar directia lui este in jos, catre nivele de complexitate inferioare si nu in sus catre nivelele mai inalte. Creatia originara a fost perfecta cand a fost incheiata si de atunci incoace (datorita unui eveniment anume) ea este intr-un proces de deteriorare.

Cele doua modele pot fi comparate mai usor prin studierea tabloului de mai jos:

Modelul evolutionist                                                  Modelul creationist

Origine naturalista continua                                       Origine supranaturala incheiata

Crestere prezenta neta in complexitate                       Descrestere prezenta neta in complexitate

Se propune ca aceste doua modele sa fie folosite ca sisteme pentru ,,prezicerea” de date, pentru a se vedea care dintre ele face lucrul acesta in modul cel mai eficace.

Pentru aceasta trebuie sa ne imaginam ca nici evolutionistii, nici creationistii nu stiu in avans ce date vor fi gasite. Ei nu stiu ce vor gasi, dar vor indrazni sa faca preziceri, fiecare pe baza modelului sau.

Urmatorul tabel arata prezicerile care vor fi probabil facute in cazul mai multor categorii importante:

CATEGORIA Modelul evolutionist Modelul creationist
Universul galactic Galaxiile se schimba Galaxiile constante
Structura stelelor Stelele se schimba in alte tipuri Stelele neschimbate
Alte corpuri ceresti Cresc in complexitate Se descompun
Tipuri de formatii de roci Diferite in diferite ere Similare in toate erele
Aparitia vietii Viata a evoluat din neviata Viata numai din viata
Seria organismelor Un sir de organisme Soiuri distincte de organisme
Aparitia unor soiuri de viata Apar soiuri noi Nu apar soiuri noi
Mutatii in organisme Favorabile Nefavorabile
Selectia naturala Proces creator Proces de conservare
Evidenta fosilelor Tranzitii nenumarate Goluri sistematice
Aparitia omului Intermediari om-maimuta Lipsa intermediarilor
Natura omului Cantitativ superior animalelor Calitativ superios animalelor
Originea civilizatiei Inceata si treptata Contemporana cu omul

Ceea ce trebuie observat este faptul ca prezicerile din acest tabel sunt preziceri ale modelelor primare, asa cum au fost ele definite in termenii cei mai generali mai sus.

In continuare vom cauta sa analizam prezicerile de baza ale celor doua modele si sa vedem care dintre ele explica si coreleaza cel mai bine datele realitatii.

Dar nu in acest post… deja am scris cam mult.

Pana la urmatorul post va urez ,,toate cele bune” si nu uitati ca ,,traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”.

Din nou acelasi Larry cu care sper, daca nu ati facut-o, sa va obisnuiticat mai repede. Daca conteaza postul asta are aprecierea mea, dar cum nu cred ca asta va conta va las sa cititi singur:

„In postul trecut am afirmat ca nici creatia nici evolutia nu poate fi dovedita stiintific deaorece nu pot fi reproduse la nivel de laborator.

Dealtfel de-a lungul timpului, au fost chiar evolutionisti destul de onesti sa recunoasca acest lucru si sa afirme ca aderenta la modelul evolutionist  nu este o problema de fizica, ci de metafizica.

Unul dintre cei mai de seama evolutionisti americani, Theodisius Dobzhansky, a admis ca:

,, Aplicabilitatea metodei experimentale la studiul unor procese istorice atat de unice este drastic restransa inainte de toate, de intervalurile de timp implicate, care depasesc cu mult durata vietii oricarui experimentator uman. Si totusi, tocmai aceasta imposibilitate o pretind antievolutionistii atunci cand cer dovezi ale evolutiei pe care le-ar accepta cu marinimie ca satisfacatoare”.

Observati admiterea tacita a faptului ca ,,metoda experimentala” este o ,,imposibilitate”, atunci cand este vorba despre aplicarea ei la evolutie.

Paul Erlich si L.C. Birch afirmau:

,, Teoria evolutiei a devenit… o teorie care nu poate fi respinsa prin nici un fel de observatii posibile. Ea este ,,in afara domeniului stiintei empirice (experimentale)”, dar nu este in mod necesar falsa. Nimeni nu poate concepe cai prin care sa o testeze… (Ideile evolutioniste) au devenit parte integranta a unei dogme evolutioniste acceptate de cei mai multi dintre noi ca parte a educatiei pe care am primit-o.”

Cu alte cuvinte, nici nu se pune problema ca evolutia sa poata fi dovedita experimental…

Peter Medawar a recunoscut problema care rezulta din faptul ca nu exista nici o modalitatea de a testa evolutia:

,, Exista obiectii filozofice sau metodologice cu privire la teoria evolutiei… Este greu sa ne imaginam sau sa intrevedem un episod evolutionist care ne-ar putea fi explicat prin formulele neodarwinismului”.

Cu alte cuvinte, atat gatul lung al girafei cat si gatul scurt al hipopotamului pot fi explicate, probabil, prin selectie naturala. O teorie care incorporeaza totul nu explica in realitate nimic. Ea este o tautologie (un rationament gol, gandire circulara, care ,,demonstreaza” ceea ce era deja admis de la inceput – de ex. 100% din clientii nostrii ne cumpara produsele)… Cei care supravietuiesc in lupta pentru existenta sunt cei mai adaptati, deoarece cei mai adaptati sunt cei care supravietuiesc in lupta pt existenta.

G.A. Kerkut nota: ,,Ai uneori impresia ca multi dintre cei care scriu astazi despre evolutie si-au capatat convingerile printr-un fel de revelatie si ca ei isi bazeaza opiniile depsre evolutia vietii de la formele cele mai simple pana la cele mai complexe, numai si numai pe natura evolutiei specifice si intraspecifice. Este prematur, ca sa nu zicem arogant, din partea noastra sa facem afirmatii dogmatice cu privire la modul in care au evoluat ramurile majore ale regnului animal.”

D. Dwight Davis scria si el: ,, Dar datele paleontologiei se preteaza tot atat de bine si la alte intepretari… de exemplu, la creatia divina etc., si paleontologia prin sine nu poate dovedi si nici respinge astfel de idei.”

Thomas Huxley recunostea: ,,… creatia, in sensul obisnuit al cuvantului este perfect imaginabila. Nu imi este greu sa imi imaginez ca odata, candva in trecut, universul acesta nu a existat si ca si-a facut aparitia in sase zile… ca o consecinta a vointei unei Fiinte preexistente.”

Profesorul D.M.S. Watson de la Universitatea din Londra a scris: ,, Evolutionismul este acceptat nu pentru ca ar putea fi dovedit prin dovezi coerente si logice, ci pantru ca alternativa, creatia speciala, este in mod clar imposibil de crezut.”

George Wald, profesor de biologie la Harvard sustine acelasi lucru: ,, Exista doar doua posibilitati in ceea ce priveste aparitia vietii. Una este generarea spontana care da nastere evolutiei; cealalta este un act creator supranatural al lui D-zeu. Nu exista a treia posibilitate. Teoria generari spontate, conform careia viata a aparut din materie lipsita de viata, a fost dezaprobata din punct de vedere stiintific acum multi ani in urma de catre Louis Pasteur si altii. Astfel ramane singura concluzie posibila, si anume ca viata a aparut in urma unui act creator supranatural al lui D-zeu. Eu nu accept acest lucru din punct de vedere filozofic pentru ca nu vreau sa cred in D-zeu. Prin urmare, aleg sa cred in ceea ce stiu ca este imposibil din punct de vedere stiintific: generarea spontana care da nastere evolutiei.”

Intr-un articol din The New York Review of Books, aparut in 1997, renumitul genetician Richard Lewontin afirma: ,, Ne situam de partea stiintei, in ciuda absurditatii evidente a unora din teoriile ei, in ciuda esecului de a duce la indeplinire multe dintre extravagantele ei promisiuni legate de sanatate si viata, in ciuda tolerantei comunitatii stiintifice fata de istorii din auzite, nesustinute, pentru ca avem un angajament anterior: angajamentul fata de materialism. Nu se pune problema ca metodele si institutiile stiintei ne-ar forta sa acceptam o explicatie materialista a lumii fenomenelor, ci, dimpotriva, suntem fortati de adeziunea noastra a priori la cauza materialista sa cream un sistem de investigare si un set de concepte care sa aiba ca rezultat explicatii materialiste, oricat de contrare ar fi acestea bunului simt, indiferent cat de inselatoare sunt pentru cei neinitiati (din care facem parte majoritatea celor dintre noi, spun eu Larry). Mai mult acest materialism este un absolut, pentru ca nu putem permite o imixtiune divina”.

Dr. Collin Patterson, de la Muzeul Britanic de Istorie Naturala, intr-un discurs pe care l-a tinut pe data de 5 noiembrie 1981 in fata a 50 de asociati de la Muzeul American de Istorie, a declansat o furtuna de reactii vehemente cand si-a intrebat colegii daca exista vreun lucru in cadrul teoriei evolutiei depsre care vreunul dintre ei sa stie in mod cert ca este adevarat.

Sir Fred Hoyle a scris urmatorul lucru in cartea sa  The Intelligent Universe: ,, Nu exista nici cea mai mica urma de dovada obiectiva care sa sustina ipoteza ca viata a inceput intr-o supa organica, aici pe pamant.”

Zoologul american Dr. Michael Ruse, unul din principalii purtatori de cuvant ai evolutionismului, si-a uimit audienta la o intalnire din 1993 a Asociatiei Americane pentru Progresul Stiintei, cand a recunoscut ca si-a dat seama de faptul ca darwinismul se intemeiaza tot atat de mult pe presupuneri filozofice, cat se intemeiaza pe principii stiintifice.”

Dr. Phillip E. Johnson, profesor de drept la Universitatea din California spunea: ,, Evolutionismul neodarwinist, in sens larg, este o doctrina filozofica atat de lipsita de temei empiric (experimental), incat Stephen Jay Gould (profesor la Harvard) a declarat-o la un moment dat, intr-o clipa de neatentie, ca fiind ,,de-a dreptul moarta”.”

Problema noastra a celor mai multi dintre noi cititorii de rand, este ca suntem atat de usor de convins, deoarece nu putem verifica validitatea celor spuse. Orice om de stiinta ne poate convinge aproape de orice, pentru ca noua ne lipsesc cunostiintele avansate in acel domeniu pentru a-i putea verifica in mod real spusele.

Noi nu putem constientiza ,,gaurile” din teoriile lor, decat daca alti oameni de stiinta ne deschid ochii si ne atrag atentia asupra lor.

Astfel, fie ca ne place sau nu, oricare dintre noi alegem aprioric, in functie de conceptia noastra despre lume si viata, pe cine sa credem. Stiu ca va suna aiurea in mintea voastra, dar cei mai multi dintre noi (inclusiv voi cei cu evolutinismul) faceti alegerea taberei de parte cui sunteti prin credinta, adica bazati pe increderea pe care o acordati din start afirmatiilor evolutioniste. Cati dintre voi aveti pregatirea necesara pt a verifica ceea ce vi se spune?

Cati dintre voi, atunci cand ati ramas in pana de argumente v-ati gandit macar o clipa ,, Dar daca creationistii au dreptate?”… Pun pariu ca mai nimeni. Dimpotriva, atunci cand ati ramas in pana de argumente, nimic din convingerea voastra apriorica nu s-a clatinat, ci ati ramas la aceeasi convingere chiar daca nu mai aveati argumente. Faptul acesta arata, ca sunteti din start dedicati evolutionismului, arata ca de fapt este o problema de metafizica, de convingere filozofica si nicidecum de una stiintifica.

Evolutionistii citati mai sus au dat dovada de fair-play si sinceritate.

Pentru asta ii respect, deoarece au putut sa stea in fata adevaratelor motivatii interioare si sa-si asume responsabilitatea…

Si pentru a fi drept, trebuie sa spun cu parere de rau ca multi crestini practica aceeasi gandire circulara (tautologica) ca si evolutionistii. Ei spun ca Biblia este adevarata, deoarece ei cred in ea. Crestinii trebuie sa creada in Biblie pentru ca este adevarata (nu sa spuna ca este adevarata pentru ca ei cred in ea), si sa caute sa-si inteleaga credinta, sa-si asume faptul ca nu au raspuns la toate si sa nu mai vina cu raspunsuri prefabricate si necercetate, doar pentru ca ,,asa au primit”.

Sunt destule dovezi de bun simt (pe care le vom aborda mai tarziu) care sa arate ca Biblia nu este o carte oarecare, sau o contrafacere a Bisericii, sau mai stiu ce altceva.

Spun asta in cunostiinta de cauza, ca unul care am trecut de la statutul de ateu materialist, la statutul unuia care cerceta fenomenele paranormale (care scot in mod clar in evidenta faptul ca realitatea nu este doar materiala sau energetica ci si spirituala), ozenologia si paleastronautica, la statutul de crestin care cerceteaza lucrurile si cauta sa inteleaga atat cat este in stare s-o faca.

Cred ca atat creationistii cat si evolutionistii trebuie sa nu le fie frica de adevaruri care le contrazic ,,dogmele”, pentru ca asa cum spunea si Isus: ,,Adevarul va va face liberi.”

Am scris acum excesiv de mult, dar in felul acesta mi-am rascumparat tacerea prea lunga.

Sa aveti o zi buna!”